Sub auspiciile prilejuite de către Asociația Bloggerilor Olteni și de DicționarCulinar.ro, călătoria imaginară gustativă pe colinele Sâmburului s-a transformat, prin ambianța primitoare, familiară și discretă de la Ribs House, într-un adevărat vis al unei nopți de vară, a cărui sete a fost ostoită de Aqua Carpatica. Cu razele fremătânde ale soarelui scrutând languros încăperea prin ceața deasă a perdelelor, ne-am cufundat pe nesimțite în istoria fascinantă a podgoriei și a cramei Domeniile Sâmburești, care a jucat un rol important de-a lungul secolelor nu doar în economia țării, cât și pe scena politică a acesteia din urmă.
Pe spinarea boltită a Dealului Sâmburu, așadar, se odihnește încă de pe la mijlocul mileniului trecut o podgorie ce avea să reprezinte, pe atunci, dovada înnobilării boierului și logofătului Theodosie Rudeanu de către domnitorul Mihai Viteazul, a cărui mână dreaptă era, fapt consemnat cu conștiinciozitate în ceasloavele bisericești ale acelor vremuri. Apoi, cu timpul, aceasta a devenit o parte a patrimoniului unui mare vistiernic al lui Matei Basarab, pentru ca, după intrarea în stăpânirea familiei Brâncoveanu, să se retragă sub aripa protectoare a lui Vintilă Brătianu.
În anul 1906, are loc relansarea Sâmbureștiului, căci Brătianu, dorind să înnobileze arta cultivării viței de vie în spațiul românesc, caută îndrumare acolo unde obârșia nobilă a vinurilor reprezintă întâia lor carte de vizită, reușind, cu ajutorul consultantului francez August Joseph Ville, să planteze și să înlesnească aclimatizarea unor soiuri de origine franceză precum Merlot și Cabernet pe relieful sinuos al moșiei sale de pe Dealul Sâmburu. Această cooperare și implicare se dovedește atât de fructuoasă, încât douăzeci de ani mai târziu, în 1926, Cabernet Sauvignon-ul cultivat aici iese triumfător în urma unei expoziții de la Paris.
Sursa: www.samburesti.com
După această dată, vinurile românești capătă din ce în ce mai multă notorietate și devin o adevărată monedă de schimb și de construire a relațiilor politice internaționale căci, dacă vom da crezare poveștilor depănate de-a lungul timpului, nu numai plecarea rușilor din România în vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost negociată cu vin de Sâmburești (Cabernet), însă și premierul Republicii Chineze s-a arătat convins în 1966 de sfaturile Anei Aslan de a servi cel puțin două pahare de vin pe zi. În anul 2005, Sâmbureștiul a fost supus unui nou proces de reinventare în urma investiției de 15 milioane de euro a lui Jean Valvis, iar acum însoritele coline adăpostesc atât Vitipomicola Sâmburești, cât și Vinarte.
Sauvignon Blanc, un vin ce își trage rădăcinile din regiunea Bordeaux, lucru semnalat și prin tipul de sticlă alungită, înaltă, cu umeri, este unul dintre părinții Cabernet Sauvignon-ului, fiind, totodată, și unul dintre cele mai vechi vinuri. Îmbătându-ne cu două tipuri de experiențe olfactive, care se descoperă cu răbdare înainte de agitare, iar apoi ne înlănțuiesc într-un vârtej senzorial post agitare, acest vin versatil își revarsă blondele-i valuri, răspândind un parfum de flori de iasomie, de citrice, de frunze de tomate, pentru ca apoi să ne călăuzească spre un gust ierbos și fructat, de citrice, de cireșe albe și de gutui.
Cu o aciditate medie, cu un post gust de 5-6 caudali și prin culoarea sa limpede ce amintește de chihlimbar, de miere și de galbenul palid al spicelor de grâu, acest vin poate fi asociat brânzeturilor proaspete precum Camembert și Brie, felurilor de mâncare pe bază de pește, însă și deserturilor cu nucă și dovleac. Apărută după zbuciumul Revoluției Franceze și odată cu Republica Franceză, brânza Camembert, considerată un simbol al Franței, a fost produsă după instrucțiunile unui preot din regiunea Brie pentru soția unui fermier din Normandia. Această brânză suavă, fină, cu o textură moale, catifelată, din lapte de vacă, se pierde printre faldurile vinului auriu, temperându-i aciditatea și surprinzându-l cu aroma dulceagă ce persistă, de ciuperci, prin spargerea crustei.
Considerat a fi vinul care înțelege femeile, Chardonnay-ul, acest vin cu specificitate, un vin de terroir, exprimă foarte bine caracteristicile solului, fiind, totodată, cel mai cultivat soi din lume. Originile sale se întind până în Burgundia, o regiune cunoscută pentru vremea rece și solul sărat, trăsătură explicabilă prin proximitatea mării. Se spune că, pentru un vin, nu există ani proști, ci ani normali, ani buni și ani foarte buni, iar vinul își capătă personalitatea în urma intervenției a trei factori principali: locul, timpul (anul) și vinificatorul. Fiind un vin ce debordează de veselie și de neastâmpăr, considerat un soi puțin aromat, Chardonnay-ul nu doar că se pretează la învechire la baric (primii care au făcut acest pas au fost americanii), însă dispune și de două tipuri de arome primare ce variază în funcție de climă, de la flori de soc și pepene sau papaya în zonele calde, la frământări aromatice de citrice, de mere verzi și de limetă în zonele reci.
Aroma secundară este produsul drojdiei și al temperaturii de vinificație (~ 15°C). Comercializat într-o sticlă de Burgundia, de tip Schlegel, vinul Chardonnay este considerat a fi un vin cu corp, ce cu greu poate fi asociat preparatelor din carne roșie, însă care vibrează cu ușurință alături de un pește gras, de carne la grătar și de un pește cu sos greu. Acest vin pulsează ușor în compania aromatei brânze British Cheddar, originară din plaiurile înverzite ale Somerset-ului, unde a fost produsă pentru prima oară în secolul al XVI-lea. O brânză cu un ușor miros înțepător de unt, cu tușe de alună, de nucă și pulsații fructate de piersici, de pepene și de căpșună, British Cheddar cedează în fața acestei asocieri, încordându-se într-o zvâcnire a texturii ferme, dar sfărâmicioase.
Sursa: www.coroflot.com
Ne-am avântat apoi spre culmile prăpăstioase ale unui elegant vin roșu, Pinot Noir, specific zonei Burgundiei, despre care se spune că, dacă Dumnezeu a creat Cabernet Sauvignon, Pinot Noir este mâna satanei, căci, în ciuda versatilității și a delicateții sale, este un vin extrem de capricios, greu de vinificat, un strugure cu o coajă subțire, în care se observă o prezență scăzută a taninului. Este vinul cel mai scump din lume, care s-a vândut cu un preț ce urcă și până la 20 000 euro sticla. Răsturnat în pahare, se zvârcolește poznaș într-o culoare palidă, violacee, înseninat de un gust pământos, cu arome de ciuperci, de pământ reavăn de pădure, din care izvorăște un șuvoi de arome de vanilie, de ciocolată amăruie, de fructe roșii alături de nuanțe de cireșe negre și un ușor iz de fier, ceea ce îl face potrivit pentru o asociere cu trufe, cu carne roșie sau de vânat. Păstrat în butoaie de lemn de Franța, Pinot Noir-ul capătă note răzlețe de lemn dulce și de coriandru.
Unui vin greu de obținut nu îi putea fi asociată decât o brânză la fel de greu de produs, fiindcă în procesul de fabricație al acesteia sunt necesare două tipuri de acizi: acidul butiric - cel care îi conferă un gust untos - și acidul propionic. Acesta din urmă este cel ce degajează CO2 în vederea obținerii găurilor specifice acestui tip de brânză. Originară din Valea Emmental din Elveția, brânza Emmentaler are nevoie de o floră specifică, în care să se regăsească ierburi din care se poate obține apoi acidul propionic. De asemenea, prin gustul ei dulceag-acrișor, fructat, cu tonuri acidulate, de nucă și un miros de ciuperci, de drojdie, acest tip de brânză se întrepătrunde într-un mod uniform, într-o asociere psihologică, nicidecum complementară, cu maiestuozitatea Pinot Noir-ului, aceasta fiind și combinația mea preferată.
Ultimul vin degustat, Cabernet Sauvignon, se remarcă prin caracterul puternic, prin corpul zdravăn, pulsând de viață, astâmpărat de nuanțele de cireșe negre, de zmeură, de gustul pronunțat de tanin ce încheagă ființa și dezleagă limbile, uniformizându-se într-un vin bărbătesc, de Bordeaux, în urma căruia pot rămâne depuneri, chiar și după o perioadă de maturare de 190 de zile. Culoarea sa opacă și mirosul său astringent, de piper alb, îl îmbracă în strălucire, iar Grana Padano, a cărei rețetă de preparare se spune că datează încă din secolul al XII-lea, din Valea Padului, în Italia, stinge avântul Cabernetului prin gustul suav, ușor dulceag, cu o tentă sărată, de alune și de nuci și prin textura granulată și rigidă.
Pinot Noir: integritate
Emmentaler: capriciu
Pinot Noir și Emmentaler: plenitudine
Știați că...?
• Un vin ce provine dintr-o regiune mai rece dispune de o aciditate ridicată, însă de un buchet de arome mai restrâns, în vreme ce vinurile din zonele mai calde se bucură de o paletă de arome mult mai bogată, dar aciditatea este mai redusă.
• Vinurile sunt păstrate în sticle cu dopuri de plută fiindcă astfel i se permite aerului să pătrundă în sticlă.
No comments:
Post a Comment