Wanna grab a Sunday bite? Cel mai bun unt de arahide din România

    

   Dacă vă întrebați de ce să optați pentru includerea untului de arahide în alimentația zilnică și, mai ales, ce marcă de produse să alegeți, urmăriți-mă în rândurile de mai jos pentru a face cunoștință cu untul de arahide așa cum nu ați mai făcut-o până acum. 

         Sursa: www.smithsonianmag.com

Istoric:

    Considerat a fi un produs tipic american, untul de arahide a fost produs pentru prima oară de către azteci și incași, care obișnuiau să piseze arahidele până când obțineau o pastă. Istoria ne poartă apoi în Suriname, unde, în 1783, băștinașii își răsfățau papilele gustative cu pinda-käse (brânză de arahide), un produs ce putea fi servit după feliere, întocmai ca brânzeturile, după cum îi spune și numele, dar și cu pinda bravoe, care avea aspectul unei supe de arahide. 

               Sursa: www.britannica.com

     Însă, deși multă lume îl consideră în mod eronat pe George Washington Carver drept inventatorul untului de arahide, dată fiind publicarea unui studiu despre arahide în 1916, intitulat „How to Grow the Peanut and 105 Ways of Preparing it for Human Consumption” („Cultivarea arahidelor și 105 moduri în care pot fi pregătite acestea pentru consumul uman”), cel care a brevetat acest produs este Marcellus Gilmore Edson din Montreal, Canada, în 1884, propunând un unt de arahide obținut în urma prăjirii acestora. 

         

              Sursa: www.heritageherald.com

  John Harvey Kellogg, cunoscutul producător de cereale, a optat pentru fierberea arahidelor și pentru folosirea untului de arahide rezultat în dieta pacienților fiindcă acesta are un aport bogat de proteine și poate fi consumat în stare lichidă. Astfel că untul de arahide a devenit un produs de lux, care ajungea doar în casele celor înstăriți și în camerele de spital ale pacienților.

         Sursa: www.womenshealthmag.com

Fun fact: în al Doilea Război Mondial, untul de arahide era supranumit „monkey butter”, iar în limba Afrikaans este numit și „kitten butter”.

                      Sursa: www.yelp.ca

Tipuri: 

Există două mari tipuri de unt de arahide: crunchy (chunky, crocant) și smooth (creamy, cremă). Ultimul dintre acestea este ideal pentru a fi întins pe pâine, având o consistență mai omogenă, mai elastică și mai uniformă. Dacă mă întrebați pe mine, eu v-aș recomanda untul de arahide crunchy/ crocant, cu bucățele de arahide ițindu-și căpșoarele colțuroase din oceanul de pastă, musai de la Sunday Bites. Vă garantez că nu am mâncat un unt de arahide mai bun decât acesta.

                  Crunchy peanut butter

                Sursa: www.nutstoyou.com

  Nu în ultimul rând, există și unturile de arahide organice, adică cele ce nu conțin conservanți și nici aditivi. Și aici vă voi vorbi despre Sunday Bites. Cum, nu ați auzit încă de ei? Iată despre ce este vorba.

    

                   Smooth peanut butter

                Sursa: www.mentalfloss.com

Sunday Bites 

   Acest concept a fost pus pe picioare de către doi tineri antreprenori, Anca din Râmnicu Vâlcea și Alex din Brașov, care, în 2020 au pus bazele unei făbricuțe în Hărman, de unde se nasc delicioasele unturi și creme din arahide, nuci și semințe. 

     Așadar, după cum bine ați intuit și așa cum vă anticipam mai sus, produsele lor nu conțin conservanți, nici zahăr, nici sare, nici grăsimi hidrogenate și nici alte uleiuri adăugate. Dacă observați o peliculă de ulei la suprafața produsului este dovada irefutabilă că niciun strop de chimicale nu a fost adăugat. Mai mult decât atât, aceste produse pot fi consumate și de către cei ce au adoptat un stil de viață bazat pe o dietă vegană și sunt ideale pentru cei ce au o intoleranță la gluten. De ce? Fiindcă sunt produse vegane și nu conțin gluten. 

Sursa: https://www.facebook.com/sundaybites/

Nu v-am convins? Haideți să vă mai povestesc!

De ce să le încerci?

 Fiind obținute din procesarea arahidelor, a nucilor și a semințelor, unturile și cremele Sunday Bites își păstrează proprietățile nutritive și consituie o sursă bogată de proteine (știa el Kellogg ce știa), de vitamine (întărirea sistemului imunitar nu e deloc de neglijat mai ales în contextul pandemic), minerale, antioxidanți și fibre. Dacă vreți să fiu și mai precisă, untul de arahide este bogat în vitamina E, acid pantotenic, vitamina B6, niacină, magneziu, fosfor, zinc, fier și potasiu. Și este absolut delicios. Unde mai pui că ți se topește în gură and it leaves you craving for more. Nu glumesc, gustați-l. 

Vă puteți prepara și celebrul peanut butter and jelly sandwich, combinația este fenomenală! 

Cu cât mai trăznită este asocierea, cu atât mai delicioasă se dovedește a fi. Recunosc, am fost sceptică dintotdeauna la asocierea dulce cu sărat, astfel că untul de arahide combinat cu gem de orice fel mi se părea o idee la fel de proastă precum celebrii cartofi prăjiți cu maioneză (germ. Pommes mit Mayo). Le-am încercat pe amândouă și regret că am făcut-o așa de târziu, le ador!

Cum îl mănânc?

Untul de arahide și untul de migdale și curmale pot fi consumate simple, pe pâine prăjită, vă puteți face un sandwich cu unt de arahide și jeleu/ gem, un sandwich Elvis sau puteți prepara biscuiți cu unt de arahide, pe care îl puteți înlocui cu oricare dintre unturile și cremele propuse de Sunday Bites:

- unt de migdale și curmale

- unt de caju

- unt de alune de pădure cu miere

- unt de alune de pădure cu cacao și curmale

- unt de fistic

Nici cei de la Reese s Peanut Butter Cups sau Reese s Pieces nu au subestimat puterea untului de arahide. 

Nu v-am făcut încă poftă? Convingeți-vă singuri cu un Sunday Bite/s!

The Mauritanian (2021) - A fi sau a nu fi nevinovat

     

   Ce faci atunci când ești nevinovat și o lume întreagă este împotriva ta? Cum supraviețuiești atunci când ești torturat pentru a mărturisi o faptă pe care nu ai comis-o? Cât de departe ești dispus să mergi pentru a-ți proteja familia?

             Sursa: www.theguardian.com

    „Mauritanul”, un film inspirat dintr-un caz real, relatează povestea lui Mohamedou Ould Slahi, născut în Mauritania, acuzat pe nedrept și fără proces de a fi fost principalul racolator al teroriștilor responsabili de tragedia de la 11 septembrie 2001 și încarcerat timp de 14 ani într-una dintre cele mai sigure închisori ale Statelor Unite, acolo unde numai cei mai periculoși criminali și teroriști erau trimiși: Guantánamo Bay, Cuba. Pelicula, regizată de Kevin Macdonald și apărută pe Amazon Prime Video pe 1 aprilie 2021, s-a bucurat de review-uri pozitive din partea criticilor, fiind nominalizată la ediția cu numărul 78 a Premiilor Golden Globe, la categoriile Best Actor (Tahar Rahim) și Best Supporting Actress (Jodie Foster) – premiu pe care l-a și câștigat -, iar la British Film Academy Awards a primit cinci nominalizări. 

   Bazat pe jurnalul lui Slahi, Guantanamo Diary, „Mauritanul” trage un semnal de alarmă asupra nedreptăților comise împotriva deținuților de la Guantánamo Bay, care, de multe ori, nu beneficiau de un proces, încălcându-se, astfel, nu doar Constituția Statelor Unite, cât și drepturile omului. Slahi este dispus să coopereze cu autoritățile americane și se prezintă de bunăvoie la interogratorii, însă va descoperi curând că a fi nevinovat și a spune adevărul nu este întotdeauna suficient. Trimis la Guantánamo Bay, acesta beneficiază o perioadă de condiții umane de încarcerare, de interogatorii juste și fără agresiuni, timp în care răspunde punctual la toate întrebările investigatorilor. Nemulțumiți de infomațiile obținute și suspectându-l pe Slahi de a ascunde în mod voit amănunte hotărâtoare, autoritățile îl trimit pe Generalul Mandel să obțină o mărturisire de la Mohamedou Slahi cu orice preț, prin orice mijoace. 

                 Sursa: www.theweek.com

    Bătut, agresat sexual, supus deprivării de somn, torturat nu doar din punct de vedere fizic, cât și afectiv, umilit și șantajat emoțional, Slahi nu își dorește decât să pună capăt acestei existențe de nesuportat și să își salveze mama. Ar fi putut îndura totul, însă dragostea față de familie îl îngenunchează și ar mărturisi orice doar pentru a-și ști mama în siguranță. Naivitatea sa este dureroasă și periculoasă, fiindcă trezirea la realitate va fi cu atât mai distrugătoare. Convins fiind că va ieși curând din închisoare cu ajutorul avocatei Nancy Hollander, speranțele lui Slahi sunt spulberate în scurt timp de către prietenul pe care și-l face în închisoare, un alt deținut care se recomandă „Marseille” și care îl asigură că Guantánamo Bay este o destinație cu one-way ticket. 

                    Sursa: www.bbc.com

                 Sursa: www.usatoday.com

     Neîncrezător și sceptic, Mohamedou Slahi își arată și exprimă neîncrederea în mod direct față de cele două avocate care îl vizitează: Nancy Hollander (Jodie Foster) și Teri Duncan (Shailene Woodley). Convins fiind că acestea au acceptat cazul său pro bono doar pentru publicitate și că nu cred în nevinovăția sa, Slahi le supune la diverse teste, înaintea cărora Nancy nu cedează. Nu pentru că ar fi ferm convinsă de nevinovăția lui, ci fiindcă apără cu orice preț constituția și drepturile omului. Astfel că Slahi va fi îndemnat să dea în judecată guvernul Statelor Unite și să îi trimită lui Nancy Hollander periodic o relatare amănunțită cu privire la experiențele sale din momentul încarcerării și până în clipa de față. Apărarea unui presupus terorist nu va fi deloc ușoară, fiindcă documentele care au rezultat în urma instrumentării cazului îi sunt puse la dispoziție cenzurate în mod integral. 

              Sursa: www.theguardian.com

       

                   Sursa: www.imdb.com

    În urma intervenției procurorului Stuart Couch (Benedict Cumberbatch), a cărui sarcină era de a găsi suficiente dovezi pentru a motiva încarcerarea lui Slahi și care, în urma confruntării cu ororile aplicate asupra acestuia din urmă refuză să îl pună sub acuzare, Nancy obține acces la dosarele necenzurate, ce îi permit să anuleze declarația lui Mohamedou obținută în mod ilegal, prin tortură. 

                

                Sursa: www.digitalspy.com

  Cu toate că Nancy obține invalidarea mărturisirii sale, iar Mohamedou este informat în martie 2010, după 7 ani de prizonierat, că va fi eliberat, guvernul Statelor Unite va face apel la această hotărâre, motiv pentru care Slahi va mai petrece încă 7 ani încarcerat. Nevinovat fiind, Mohamedou Ould Slahi este eliberat abia după 14 ani, când posibilitatea de a-și revedea mama se dovedește a fi imposibilă de-acum, căci aceasta murise în 2013. 

                      Sursa: www.ft.com

    Întoarcerea sa în Mauritania este demnă de un erou, fiind aclamat și întâmpinat cu lacrimi de bucurie sinceră și cu afecțiune pentru omul care a găsit puterea de a-i ierta pe cei ce i-au răpit tinerețea, respectabilitatea și pe cea pe care o iubea cel mai mult în viață: mama sa. Iertarea este ceea ce i-a adus liniștea sufletească și dorința de a-și continua restul vieții așa cum ar fi trebuit să o trăiască de la bun început, întemeindu-și o familie. 

         

               Sursa: www.filmaffinity.com

De la stânga la dreapta: Mohamedou Ould Slahi,  Shailene Woodley, Jodie Foster, Nancy Hollander     

Garden Party la Palatul Elisabeta

 

În fiecare an, începând cu anul 2010, la Palatul Elisabeta, Familia Regală este gazda unui Garden Party ce are loc la data de 10 mai, în grădina reședinței oficiale a acesteia. Ziua de 10 mai, recent declarată "zi de sărbătoare națională", ocupă un loc aparte în istoria românilor, marcând comemorarea a trei evenimente importante din trecutul acestei țări. Decizia autorităților române de a aduce stabilitate economică și politică s-a concretizat la 10 mai 1866, prin numirea Principelui Carol de Hohenzollern - Sigmaringen (care aparținea unei dinastii străine) drept Principe al Principatelor Române, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza la 11 februarie 1866. În urma Războiului de Independență pentru eliberarea Principatelor de sub stăpânire otomană, la 10 mai 1877 a fost proclamată independența Principatelor Române. Patru ani mai târziu, la 10 mai 1881, Principele Carol I de Hohenzollern Sigmaringen este proclamat Rege al României, când aceasta din urmă devine Regat, perioada domniei sale fiind cunoscută drept una prosperă, mai ales că în timpul acesta a fost adoptată prima și cea mai longevivă constituție a României, și anume cea din 1866, după modelul belgian, România devenind acum un stat suveran. În 1916, dinastia de Hohenzollern - Sigmaringen își schimbă numele în dinastia de România și devine una ereditară.

    Organizarea evenimentelor numite Garden Parties a început în deceniul al șaselea din secolul al XIX-lea, când Regina Victoria găzduia întrevederi ce aveau loc în grădina Palatului Buckingham, fiind denumite pe atunci "breakfast". De la două Garden Parties pe an, numărul lor a crescut la trei, pentru ca, în prezent, Majestatea Sa Regina Elisabeta să fie gazda a trei astfel de evenimente la Palatul Buckingham și a unuia la Palatul Holyroodhouse din Edinburgh. Pe aleile întortocheate și frumoase ale grădinii de la Palat, invitații se pot bucura într-un cadru informal de prezența membrilor familiei regale britanice, care interacționează cu oaspeții timp de o oră, înainte de cea de-a doua și ultima apariție la balcon, care marchează sfârșitul reuniunii.  Invitațiile sunt trimise unor personalități remarcabile din diverse sectoare de activitate, la propunerea feluritelor organizații și asociații naționale. Prin urmare, acestea nu pot fi solicitate. Sunt organizate evenimente similare pentru veteranii de război, pentru cei născuți în ziua când Majestatea Sa a fost încoronată Regină a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pentru a celebra Nunta de Aur a Majestăților  Lor, ori a împlinirii a 50 de ani de existență a programului The Duke of Edinburgh's International Award. La fiecare  Garden Party participă aproximativ 8000 de persoane.

           În România, invitații sunt, la fel ca în Marea Britanie, personalități ce provin din diverse domenii de activitate, propuse de către diverse organizații și autorități locale și naționale, însă invitațiile pot fi solicitate și de către oameni obișnuiți, care își doresc să participe la Garden Party. Acestea sunt trimise de către Șeful Onorific al Casei Majestății Sale Regele Mihai cu aproximativ o lună înainte de eveniment. Pe invitațiile ce poartă însemnele Palatului Regal, sunt menționate detalii cu privire la calea de acces către Palat, ora începerii și a încheierii evenimentului, precum și ceea ce este permis și interzis. De asemenea, atât ținuta domnilor (morning coat sau costum de zi, de culoare închisă, purtarea unei cravate), cât și cea a doamnelor (ținută de zi, cu pălărie) este amintită în partea dreaptă a invitației. Cu toate că folosirea telefoanelor mobile este interzisă în incinta reședinței regale, am avut neplăcuta surpriză de a descoperi în fotografiile realizate în grădină persoane care nesocoteau regulile gazdei.

        Pășesc alături de zeci de oameni pe aleea ce duce către Palat din Șoseaua Kiseleff, încercând să zăresc printre trupurile care se mișcă parcă în același ritm o figură cunoscută. Privirea, însă, îmi este captivată de crâmpeie de căsuțe țărănești ce răsar din dosul unui gard ce desparte Palatul Elisabeta de Muzeul Satului. În jurul meu, rochiile foșnesc întocmai ca pe vremea crinolinelor, tocurile parcă ar vrea să pătrundă dincolo de asfalt, iar pălăriile se arcuiesc îndărătnice în forme din cele mai năstrușnice. Cu toate că sute de oameni în fața și în urma mea încearcă să pătrundă în interiorul Palatului pe aceeași alee îngustă și neîncăpătoare, nimeni nu împinge, dimpotrivă, fiecare păstrează, parcă, o distanță de siguranță față de cei ce pășesc înaintea sa. Ajunși la poarta Palatului, Garda Regală, înveșmântată în prețioasele și minunatele uniforme albastre, rămâne împietrită, îndurând răbdătoare exclamațiile de uimire și apreciere, precum și fotografiile ce par să o copleșească întocmai ca un val, din toate părțile. Invitațiile ne sunt verificate și pășim, parcă, într-o lume de basm. Încet-încet, un sunet mângâietor ne poartă pașii către grădina Palatului. Orchestra adăpostită sub un cort de grădină își întinde aripile străvezii și ne cuibărim sub ele. O înșiruire de sunete muzicale te poate purta pe tărâmuri atât de îndepărtate și minunate, încât cu greu îți dorești să te întorci. Parcă simți aievea strânsoarea de fier a corsetului, greutatea rochiei lungi, care pare să îți pună piedică la fiecare pas, și răsucirea aproape convulsivă a părului prins la spate. Deschid ochii și văd grădina aproape goală, priviri sorbind cu nesaț fiecare colțișor al grădinii, de parcă ar dori să și-l graveze în amintire pentru veșnicie. Mă gândesc să îmi iau un pahar de apă de pe mesele unde personalul servește băuturi și gustări, însă decid să profit de oportunitatea de a explora grădina.  Pașii mă poartă către poate cel mai important loc al grădinii, unde membri ai altor familii regale din lume au plantat câte un copac. Astfel, îi regăsesc aici pe Alteța Sa Regală Principele Leka al II-lea al Albaniei, Altețele Lor Regale Principele Edward al Marii Britanii, Conte de Wessex și Sophie, Contesă de Wessex, precum și pe Alteța Sa Regală Principele Charles. Îmi îndrept apoi privirea către partea exterioară a Palatului. Obloanele ferestrelor deschise, ca niște ochi curioși și sticloși, coloanele ce semnalează prezența unui balconaș în stilul arcadelor conacelor boierești, iar apoi steagul, care indică prezența Alteței Sale Regale Pricipesa Moștenitoare Margareta în Palat.

         La ora 17:00, fără întârziere, Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta, Principele Radu, Principele Nicolae și Principesa Maria îți fac apariția la balcon, însoțiți de un fotograf care întipărește reacția mulțimii pentru posteritate. Deodată, grădina a devenit neîncăpătoare. Din piepturile a 6000 de oameni răsună un singur glas. Brațele se agită neastâmpărate în încercarea de a saluta minunata apariție. Din direcția orchestrei se aude imnul regalității, pe care invitații îl ascultă cu emoție în suflet și pe chipuri. Rotindu-mi privirea în jur, observ câteva persoane care și-au așezat mâna dreaptă în dreptul inimii. La balcon, prezențe luminoase, cu bucurie oglindită pe chip, aruncă priviri protectoare asupra mulțimii. Fanfara corpului militar Bersaglieri din Italia își croiește și ea drum ușor - ușor către inimile oamenilor. La un semn al Alteței Sale Regale Principele Nicolae, sunt eliberați porumbei albi, simbol al păcii, armoniei și curățeniei sufletești. Altețele Lor Regale se retrag, strecurându-se apoi prin grădina plină până la refuz. Se spune că te pregătești sufletește a priori pentru întâlnirea cu un membru al familiei regale. Deși mă aflasem în aceeași încăpere cu ei de câteva ori înaintea acestei ocazii, emoția nu se diminuează, ci pune stăpânire pe mine, aproape paralizându-mă. Întâlnesc un Principe Radu blând și înțelegător, ce rezistă cu entuziasm solicitărilor nesfârșite de a fi fotografiat, o Principesă Margareta extraordinar de frumoasă și aproape sfioasă, însă și o Principesă Maria zâmbitoare și caldă. Își fac loc cu greu printre oamenii care își doresc cu ardoare o strângere de mână din partea unui membru al Familiei Regale. Nici Alteța Sa Regală Principele Nicolae nu este cruțat, căci petrece minute bune în același loc, așteptând cuminte ca toți cei ce așteaptă o fotografie în compania sa să o și primească.

        În tot acest timp, neobosita orchestră își poartă auditoriul pe "Lacul lebedelor" al lui Iosif Ivanovici, ori îl aduce în clipa prezentă cu melodii precum "One moment in time" a lui Whitney Houston. Urmează o a doua apariție la balcon a membrilor Familiei Regale, un rămas bun memorabil, dublat de un scurt număr de survolare al Yakerilor Acrobați, trei avioane pe fundalul unui cer încruntat și sur. Palmele se lovesc atât de tare una de cealaltă, încât par că vor să ducă entuziasmul sus, în înaltul cerului, către aparatele de zbor care au adus atâta încântare. Altețele Lor Regale se retrag, lăsându-ne întipărit pe chip un zâmbet larg și dor de următoarea revedere.