"Sorgul roșu", de Mo Yan

     

 “Sorgul roșu” ne introduce în universul a patru generații a căror istorie este îmbăiată în sângele vărsat în timpul celui de-al Doilea Război Sino – Japonez (1937-1945). Narațiunea este fragmentată, alternând între diverse planuri narative și conferindu-i memoriei individuale un puternic caracter colectiv.

      Sorgul roșu reprezintă nu numai liantul dintre pământul ce absoarbe cu nesaț marea de sânge vărsat și cerul către care se înalță toate rugile, ci și un reper locativ dătător de speranță, tărâmul de confluență dintre viață și moarte. Aici se moare, aici ia naștere viața, aici se duc cele mai aprige bătălii, aici se respiră precipitat și încetișor, aici ființa devine neom și fiarele se transformă în ființe capabile de gândire rațională. 

     Viața omului se întrepătrunde, este continuată, dezvoltată, justificată concomitent de reacțiile violente ale animalelor, în ciuda aparentei lor înzestrări cu atribute omenești. Aceasta se constituie într-un soi de vast poem epic, în care impulsivitatea și forța brută sunt intensificate de cromatica agresivă care pare că te scufundă într-o mare nesfârșită de sânge și de suferință. 

    Nimic nu pare să fie derizoriu, tot mediul înconjurător devine palpabil și creează senzația unui decor maleabil, care se schimbă în acord cu intențiile autorului. Construcția personajelor este una atipică fiindcă ele nu reprezintă o imersiune într-o viziune maniheistă a lumii, ci ilustrează într-o manieră pertinentă, pe rând, din vreme în vreme, cele două forțe primordiale în care lumea este împărțită. 

     Autorul nu își menajează lectorul, oroarea faptelor comise este redată integral, fără menajamente, aceasta este menită să cutremure, să producă dezintegrarea universului personal, care se transformă într-unul sinistru, dezgustător, concentrat într-o hăituire permanentă. Cadavrele din gropile comune neacoperite sunt devorate de haita de câini sălbatici, fapt care pare să le confere trăsături omenești, raționale, scenă ce pare o replică la cele în care câinii devin hrană pentru oameni. Oamenii, în schimb, par a se sălbătici și a fi capabili de o violență exacerbată asociată adeseori animalelor. 

      Este un volum greu de digerat, prin realismul faptelor descrise și încărcătura emoțională pe care o dezlănțuie în urma fiecărei secvențe narative. În contextul în care în țara vecină se desfășoară un război dureros și periculos, lectura acestui roman se dovedește a fi cu atât mai potrivită în aceste momente, în care oprirea sa pare a fi atât de dificilă. 

De ce sunt bijuteriile cadoul potrivit de 8 martie

    Dacă nu știți ce cadou îi puteți face unei femei de 8 Martie ori de ziua de naștere, există unul cu care vă garantez că nu veți da greș: bijuteriile. Cu atât mai mult, cu cât acestea sunt din metale prețioase și din pietre semiprețioase, așa cum puteți găsi la Venda Jewelry, o afacere de familie de origine în întregime românească. 

   Încă din cele mai vechi timpuri, bijuteriile reprezentau nu doar un mijloc de a împodobi sau a înfrumuseța trupul, ci și o modalitate de a delimita clasele sociale, de a expune statutul social al fiecărui individ și de a slăvi divinitățile la care specia umană s-a închinat de-a lungul mileniilor.

Istoric

   Cele mai vechi bijuterii datează din perioada preistorică, pe când omul de Neanderthal din spațiul european își confecționa podoabe din scoici de dimensiuni mici cu aproximativ 115 000 ani în urmă. Materialele din care acestea au fost prelucrate de-a lungul anilor au cunoscut o diversitate fără precedent: coajă de ou de struț, oase, dinți, perle, fildeș, cupru, metale prețioase precum aurul și argintul, pietre prețioase și semiprețioase etc.

                Sursa: www.dailymail.co.uk

   În Egiptul Antic, bijuteriile, în special bijuteriile din argint și din aur, au căpătat treptat o însemnătate politică și religioasă, acestea fiind purtate chiar și după moarte, căci locul în viața de apoi era răscumpărat cu mare bogăție, care îl va fi însoțit pe individ în valea îmbelșugată a Nilului și la marea judecată a lui Osiris.

              Sursa: www.museumofjewelry.com

     Cu toate că aurul este considerat a fi metalul cel mai prețios, argintul pare să fie socotit drept metalul prețios cel mai elegant și de o finețe aparte. Chiar și francmasonii l-au ales pe acesta din urmă pentru a-și confecționa felurite broșe care sunt prinse la colane pentru a indica statutul pe care aceștia îl au în cadrul lojei (porumbel pentru diacon, pătrat pentru maestrul lojei etc.).

De ce bijuterii?

1. Bijuteriile din metale prețioase reprezintă o bună investiție, căci sunt mult mai rezistente și mai frumos lucrate decât cele confecționate din metale neprețioase. 

2. Bijuteriile scot la iveală și întregesc personalitatea unei femei, conferindu-i acesteia din urmă o încredere în sine sporită ușor de sesizat.

3. Bijuteriile pot transforma un outfit banal într-o ținută cu adevărat remarcabilă, dacă sunt asortate corespunzător.

4. Oricât de multe bijuterii ar avea, o femeie nu va avea niciodată prea multe.

   Repetați după mine: oricât de multe bijuterii ar avea, o femeie nu va avea niciodată suficiente sau prea multe.

   Fiindcă orice ocazie reprezintă o bună ocazie de a achiziționa o nouă bijuterie, cum vi se par noii mei cercei de argint 925 (argint sterlin/ sterling, 92,5 % argint + 7,5 % alte metale) de la Venda Jewelry?

Joia facem pizza!

     Believe it or not, nu există pizza în această lume care să aibă un gust mai bun decât cea pregătită în casă. Nu mă aștept să mă credeți pe cuvânt, vă provoc să încercați și voi! 

  Fiindcă am o slăbiciune pentru mâncarea mediteraneană, la mine acasă pizza și pastele sunt pregătite cu o frecvență săptămânală și, pentru a mulțumi pe toată lumea, am hotărât ca acestor preparate să le fie dedicată o zi din săptămână. Nu există cale de mijloc, joia facem pizza. Și nu oricum, ci cu multă Mozzarella Gourmet de la Delaco care să ni se topească în gură.

   Atenție, pericol ridicat de a muri de poftă! 

   Sunteți pregătiți să faceți pizza în această seară?  Cu rețeta de mai jos vă veți cuceri neîntârziat familia și invitații.

    Aluatul pentru pizza nu l-am pregătit eu, l-am cumpărat de la prietenii de la Morărița care au cel mai bun aluat pentru pizza dintre toate cele pe care le-am încercat:

     Nu îmi place pizza simplă precum pizza Margherita (prietenii mei italieni m-ar linșa dacă ar ști), astfel că la mine veți gusta întotdeauna o pizza bogată, în care aromele alimentelor se completează și se potențează într-un delir al papilelor gustative. Pentru pizza de astăzi am folosit următoarele ingrediente: 

- 1 pachet Mozzarella Gourmet Delaco

- ciuperci (nu există pizza fără ciuperci pentru mine)

- salam Sinaia de la Cris-Tim

- ardei capia roșu

- sosul pentru pizza făcut din roșii în bulion, usturoi pisat (din abundență), piper, oregano și puțin ulei de măsline

- 1 foaie pentru copt

- măsline (opțional)

 Am început cu sosul de roșii, pe care l-am întins în mod egal pe toată suprafața blatului de pizza:

Apoi am așezat feliile de salam Sinaia la distanțe aproximativ egale una de cealaltă:

Iar printre acestea am strecurat felii subțiri de ciuperci:

O ploaie de ardei capia roșu, tocat mărunt, s-a revărsat apoi peste ingredientele adăugate anterior:

Iar la final am înecat blatul de pizza în Mozzarella Gourmet dată pe răzătoare pentru o pizza fără brănză din belșug nu e pizza:

Toate aceste ingrediente s-au năpustit către blatul de pizza, nerăbdătoare să pătrundă în căldura înnăbușitoare a cuptorului pentru următoarele 20 minute.

O pizza aburindă, cu pelicula groasă de mozzarella sfârâind ademenitor te va face să înghiți în sec de atât de multe ori, încât parcă ai mușca direct din conținutul ei generos, însă buna cuviință te îndeamnă să aștepti felierea:

Invitații tăi se vor topi de-a dreptul după podul de mozzarella dintre felie și pizza:

Iar dacă ai ingrediente de prisos, poți prepara o porție rapidă de paste cu sos roșu, folosind aceleași ingrediente ca și pentru pizza. Voi cât de mult puteți întinde un fir de mozzarella?