Evadare în Dealu Mare

Nu e ușor să te integrezi într-un grup deja sudat cu câțiva ani înainte de venirea ta. Teama de a fi doar tolerat, de a nu cunoaște limitele pe care le poți atinge, de a fi străin de subiectele de discuție preferate, de plăcerea depănării unor amintiri comune, de a cădea în ridicol și de a fi judecat pentru alegerile tale, de a fi intruziv și obositor în dorința ta de a cunoaște oamenii și de a ți-i apropia te determină să interacționezi cu precauție, să fii observator înainte de a fi actant, să aștepți înainte de a te comporta cu familiaritate. E curios cum două zile au fost de ajuns pentru a descoperi niște oameni extraordinari care m-au facut nu doar să mă simt confortabil în prezența lor, ci să mă gândesc cu nerăbdare la viitorul prilej de a mă bucura de compania lor. Povești, râsete, dezbateri pe cele mai bizare teme, oboseala cruntă care se furișa alene printre noi fără izbândă, ne-au însoțit, pe mine și pe bloggerii olteni, preț de aproape 4h în trenul ce ne-a dus de la Craiova la Ploiești, către weekendul cramelor deschise: Evadare în Dealu Mare. 

Ce este „Evadare în Dealu Mare”?

     Acest eveniment, aflat în 2022 la cea de-a treia ediție, reunește 15 crame care își deschid porțile un weekend întreg, pentru a le permite doritorilor să le exploreze cotloanele, dealurile ticsite de plante semețe, trăgând în piept aerul dulceag al strugurilor copți, să pătrundă în pântecele cramei însuflețite de forfota vizitatorilor și să dezlege tainele licorii care se revarsă în pahare. Dealu Mare este zona viticolă cu cele mai multe zile însorite pe an, cu un sol argilos și calcaros, bogat în oxizi de fier, pe care plantele de viță de vie îl adoră, în care 55 de crame sunt răspândite pe un areal întins în județele Buzău și Prahova, pe versantul sudic al dealurilor Istriței. Aici a luat naștere la finele anului 2019 Asociația Dealu Mare, în cadrul căreia o serie de crame cu recunoaștere și cu experiență din regiunea viticolă omonimă militează pentru creșterea calității producției și colaborează pentru o mai bună promovare a acestei zone. 

                    Foto: Daniel Botea

    Sub auspiciile aceleiași asociații, Evadare în Dealu Mare se remarcă drept o sărbătoare a vinului, oferindu-le participanților posibilitatea de a se bucura de peisaje idilice, de povești nebănuite și de arome amețitoare. O astfel de experiență te învață că vinul nu trebuie tratat cu superficialitate, ci descoperit cu fiecare aromă care îi compune istoria. Noi am optat pentru Traseul 1, care ne-a purtat pe meleagurile a trei crame ce merită cu prisosință să le fie trecut pragul: Domeniul Aristiței, Dagon și Davino. 

Domeniul Aristiței

     Valea Nicovani, satul din care izvorăște magica licoare a zeilor, atestat documentar încă începând cu secolul al XV-lea, se bucură de o veche tradiție  în ceea ce privește cultivarea viței de vie și producerea vinului.  Oameni importanți ai începutului de secol XX au rătăcit printre podgoriile nesfârșite sărutate de razele blânde ale soarelui, printre aceștia numărându-se și Ion Bujoiu, un fost ministru al economiei în perioada interbelică, ce a fost proprietarul acestor tărâmuri încântătoare până în anul 1947. Domeniul i-a fost confiscat de către comuniști după abdicarea forțată a Regelui Mihai și trecut în proprietatea statului, găzduind de-a lungul timpului ferme, IAS-uri și alte insistuții care deserveau comunitatea. După 1990, domeniul le este retrocedat moștenitorilor familei Bujoiu, de la care este cumpărat în 2013 de către Bianca Ioniță. Aceasta din urmă îi dă numele mamei sale, Aristița, un nume cu tradiție în această familie, transmis de patru generații din nașă în fină și transformă ruinele lipsite de strălucire - o clădire în care se odihneau peste noapte liceenii aduși de comuniști la culesul viilor - într-o cramă boutique nouă, ce respectă arhitectura locului, cu o construcție care pare desțelenită de pe coastele Mediteranei, îmbătată de soare. 

                   Foto: Xaara Novack

   Gazdele ne-au așteptat cu mese îmbelșugate, cu produse din partea locului și cochet aranjate, cu fețe de masă scrobite, brodate manual, cu o pâine proaspătă atât de pufoasă și de ademenitoare, încât, de închideai ochii, te și vedeai în curtea bunicilor, mușcând cu lăcomie din pâinea în țest a străbunilor. 

      După un scurt tur al cramei, unde ghid ne-a fost oenologul Cristian Tudor, a cărui amprentă se regăsește și pe sticlele din gama Vizionar, sticlele au fost destupate, iar somelierul Bogdan Dumitrescu ne-a prezentat cu răbdare și cu mândrie fiecare dintre cele 6 vinuri pregătite pentru vizitatori: Sauvignon Blanc, Riesling de Rin, Rosé, Chardonnay Rezerva, Cupaj Roșu 2019 Rezerva și Merlot 2019 Rezerva. Nu te-ai mai fi lăsat dus dintre rândurile de viță de vie care șerpuiau pe spinarea boltită a dealului și care te îndemnau să surprinzi valea ca un furnicar chiar din vârful colinei.

Crama Dagon Wines

    Numele celor de la Dagon Wines, o cramă artizanală mică, despre care nu mai auzisem până acum, ne-a suscitat interesul încă de prima oară când am văzut traseul pe care urma să apucăm la Evadare în Dealu Mare. Dagon, un nume care nu a fost ales întâmplător dacă mă întrebați pe mine, era zeul fertilității la asiro-babilonieni și al recoltei și pescuitului la semiți, pe a cărui imagine o regăsim nu doar în Biblie, ci și în opere de ficțiune precum povestirea lui H. P. Lovecraft „Dagon”, despre care se spune că a prelucrat un element al mitului Cthulhu – povestea zeului mării, Dagon. 

     Ascunsă între dealurile încă verzi, crama Dagon te întâmpină cu motive vegetale chiar înainte de a-i trece pragul, ca pentru a-ți anticipa aventura bahică ce este pe cale să ți se aștearnă la picioare. De cum ai pășit în interiorul acesteia, îți ies în întâmpinare trei străjeri care te fac să uiți cu totul de scopul vizitei tale și ți se cuibăresc la picioare:

    Răsfățați și aici cu bunătăți alese precum zacusca de hribi, pâine cu tot soiul de condimente și cu mezeluri locale, am pornit apoi sub atenta supraveghere a gazdelor către tancurile de inox și către sala baricurilor unde, alături de poveștile despre cramă și despre licoarea produsă aici, am degustat câteva dintre vinurile pe care aceștia le comercializează. 

     Dat fiind că s-au succedat la intervale reduse de timp, nu m-am putut bucura cu adevărat de aromele cu siguranță memorabile ale vinurilor Dagon Clan, însă sper să avem ocazia să le savurăm pe îndelete în cadrul unei degustări viitoare. După un scurt popas în zona de relaxare, în care gazdele ne-au servit cu cafea și unde toată lumea a gravitat în jurul unui motan cufundat în faldurile unei perne, răpus de îndatoririle pisicești de zi cu zi, am pornit apoi printre rândurile de viță de vie către pivnița cea veche, un loc dosit în pântecul pământului, unde colegii mei au degustat un vin deosebit, cu o concentrație alcoolică de care eu nu am îndrăznit să mă apropii. 

Davino

     La ceas de seară am poposit la ultima cramă de pe ruta noastră, crama Davino, străjuită pe toate laturile de o mare de viță de vie ce pare nesfârșită. Această cramă, unde strugurii albi sunt culeși de la 3:30 dimineața până la 9:30 cel târziu, pentru a evita mrejele amețitoare ale toropelii, îți taie răsuflarea prin priveliștea impresionantă, însoțindu-ți privirea până departe, acolo unde casele capătă dimensiunea unei gămălii. Simbolurile alese pentru a reprezenta această cramă au fost selectate cu înțelepciune, cu delicatețe și cu iscusință: ochiul înțelepciunii, Sfântul Graal sau pocalul de la Cina cea de Taină, precum și sloganul „Dei Donum” („Darul lui Dumnezeu”). 

     În ciuda eforturilor gazdelor de a ne crea un climat propice degustării, răcoarea înserării și oboseala care ne-a cuprins pe nesimțite m-au împiedicat să degust mai mult de două vinuri (Iacob – Sauvignon Blanc & Fetească Albă și Făurar. Alb de Ceptura – Sauvignon Blanc, Fetească Albă, Riesling), însă am savurat cu nesaț culorile splendide ale apusului și poveștile gazdelor și ale colegilor mei. Sper să avem ocazia de a cunoaște vinurile acestei crame într-o degustare viitoare. 

A doua zi, turiști în orașul Ploiești, după o găzduire impecabilă la Hotel Plaisir, am vizitat Muzeul Memorial Nichita Stănescu și Muzeul Casă de Târgoveț – Casa Hagi Prodan, despre care vă voi povesti într-un articol viitor.

Nu ratați anul viitor Evadare în Dealu Mare, vă garantez că nu veți regreta!

Degustare îmbietoare cu Domeniile Prince Matei

    

   În vreme ce toamna își așternea razele catifelate pe ogoarele aburinde, împrăștiind o dantelă de gheață în toate ungherele pământului, licoarea ispititoare a zeilor dogorea plină de neastâmpăr în cupele ostenite. Istorii captivante și pline de tâlc au șerpuit alene prin încăperea încărcată de arome, dezvăluindu-ne tainele vinurilor Domeniile Prince Matei, pe care le-am descoperit cu o nerăbdare ce nu ne-a înșelat așteptările. Gazdă ne-a fost C House Milano Craiova,  un local care, prin atmosfera elegantă, prin designul italian de lux, prin serviciile incredibil de prompte și prin bucătăria rafinată, nu a facut altceva decât să potențeze experiența deosebită a familiarizării cu vinurile cramei Domeniile Prince Matei. 

Crama

   Sursa: www.deschidemvinulromanesc.ro

    Situată în zona Munteniei, acolo unde dealurile se pierd pe câmpiile întinse, între Dealul Istrița în Vest și Câmpia Buzăului în Est, Villa Zorilor se află în strânsă legătură cu poetul Vasile Cârlova (1809-1831), fiind o casă construită de către părinții acestuia din urmă. Via pe care aceștia o aveau la Zorești era o moștenire din partea episcopului Luca Cipriotul, episcop de Buzău (1583-1603). Potrivit Anuarului SOCEC al României Mari, Horia C. Cârlova era proprietarul a 100 ha de vie în zona Zorești.

     Sursa: Facebook Domeniile Prince Matei

    În anul 1998, câțiva cumpărători italieni, sfătuiți de o serie de specialiști desemnați pentru analiza solului, pun bazele a trei crame din care astăzi au rămas două la Vinarte și una în Dealu Mare, achiziționând foste IAS-uri (crama de la Vila Zorilor este fostul IAS Săhăteni). Primul vin produs aici a fost în anul 1998 din strugurii găsiți în vița de vie plantată anterior cumpărării, 2016 fiind ultimul an de recoltă din care crama Domeniile Pince Matei a produs acel Merlot pe care îl are acum la vânzare. Este singurul vin din România care poate prezenta o verticală pe 17 ani de recoltă (1998-2016), mai puțin anul 2005 când nu s-a produs Merlot fiindcă recolta nu s-a ridicat la nivelul de calitate prevăzut, însă și 2014-2015 au fost ani fără producție. Villa Zorilor este străjuită de două dealuri, Tegăneanu și Zorilor, ultimul dintre acestea fiind cel ce dă naștere licorii îmbuteliate sub numele de Prince Matei.

   Sursa: Facebook Domeniile Prince Matei 

     Crama Domeniile Prince Matei se află în Dealu Mare, la aproximativ 14 km de Buzău, fiind prima cramă care îți iese în cale de vei porni spre Ploiești cu gândul de a nu rata niciuna dintre cele 55 de crame care se întind pe o distanță de 60 km în Dealu Mare. De ce atât de multe pe o suprafață așa de restrânsă? Căci acest areal este zona ideală cultivării viței de vie, bucurându-se de cele mai multe zile însorite pe an, de un sol calcaros, argilos, bogat în oxizi de fier și de prezența loess-ului, urmărindu-se totodată și tendința crescândă la nivel mondial de a produce un vin de o calitate mai bună, chiar dacă într-o cantitate mai redusă. În prezent, crama Domeniile Prince Matei este supusă unui proces de modernizare, urmând a fi îmbogățită în următorii doi ani cu un restaurant cu săli de degustare și cu un hotel ce va avea o capacitate de 50 de camere, un proces de înnoire ce vizează și zona Sarica Niculițel.

Vinurile

Primul vin care ne-a încântat simțurile și care a devenit vinul meu preferat din acea seară, promițându-ne încă de la prima sorbitură o experiență memorabilă, a fost Bistrot Alb (13,5% vol. alc.), o alăturare a soiurilor Fetească Albă și Fetească Regală, ce face parte dintr-o gamă prezentă doar în domeniul HORECA și în magazinele de specialitate. Acesta se materializează într-un vin proaspăt, echilibrat, tânăr, cu un corp și o intensitate a aromelor olfactive de nivel mediu, cu o aciditate ridicată, strecurându-se în pahare într-o revărsare strălucitoare, galben pai, cu reflexe verzui. Explozia de arome te seduce prin note de fructe și flori albe (flori de salcâm, flori de viță), de caisă, de piersică, de citrice și de agrișe, de flori de tei, de zarzăre și de fructe verzi (măr, pară), culminând cu o tentă amăruie, ușor sesizabilă și în urma post gustului mediu. Este companionul ideal pentru o brânză proaspătă, cremoasă, pentru Taleggio (brânză italiană cu mucegai alb), Brie, pentru mâncăruri simple, pentru legume trase la tigaie, pentru pește prăjit, pentru o scrumbie la grătar, un șnițel ori chiar pentru cei ce preferă o porție de aripioare picante de la KFC.

                      Sursa: Daniel Botea

Ne-am îndreptat apoi atenția către Bistrot Rose (13% vol. alc.), în care s-au contopit Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot și Pinot Noir, un vin răcoros pentru oamenii nehotărâți, ușor de interpretat, ce reprezintă cca 40% din producția cramei fiindcă se cere din ce în ce mai mult. Culoarea piersicie ademenitoare, ca o foiță de ceapă, care face trecerea de la vinul alb la vinul roșu, dezvăluie arome de căpșună, de trandafir, de fructe roșii de pădure, dovedind o expresivitate deosebită în gust, o delicatețe și, totodată, o forță surprinzătoare ce se reunesc într-o identitate aparte. Acest vin rose prezintă o aciditate mai scăzută decât vinul anterior, conținând, cel mai probabil, 0,5g de zahăr în plus, ceea ce îl recomandă pentru preparate precum legume trase la tigaie, piept de pui, ciuperci gratinate etc., servit la o temperatură de 10-12°C. Nu carnea condiționează vinul, ci sosurile.

                        Sursa: Daniel Botea

Nu a lipsit de pe lista noastră nici Bistrot Roșu (14% vol. alc.), un melanj între Fetească Neagră, Merlot și Cabernet Sauvignon, fără încărcătură fenolitică foarte mare și nu foarte tânăr, ce izbucnește neașteptat într-o paletă de arome din cele mai diverse: vanilie, nucă de cocos, cafea, cacao, caramel, fum, vișină în vișinată, cireșe negre, ciocolată și piper.

Știați că?

- Există trei tipuri de arome? 

   - arome primare (ale strugurelui): Muscat Ottonel

   - arome secundare (de fermentație)

 - arome terțiare (de maturare/ de învechire)

    Taninurile prezente sunt pertinente, însă nu deranjante, fiind temperate de aroma de cireșe negre pe care vinul a preluat-o din strugure, de cea de frunză de roșie, însă și de cele care ți se sparg de cerul gurii: ciocolată, condimente, prune uscate, smochine, curmale, eucalipt, denotând o aciditate bună și un post gust mediu, de aproximativ 7 caudali. Acest vin este alegerea ideală pentru a însoți o friptură mai grasă (îi duce suculența și îi topește grăsimea), cârnați, ciocolată amară, papanași, sarmale, celebrul tort austriac Sachertorte, un cozonac cu cacao, nucă și stafide, însă și brânzeturi semimaturate precum Maasdam sau Formaggio di Fossa („brânza de groapă”).

                      Sursa: Daniel Botea

Știați că?

- În vremurile tulburi, producătorii de brânză au ascuns-o în gropi căptușite cu pietre pentru a nu le fi furată și pentru a avea ce să mănânce. Atunci când au scos-o din ascunzători, au constatat că brânza căpătase arome deosebite. Astfel, a luat naștere il formaggio di fossa. 

Degustarea nu ar fi fost completă fără prezența unui vin Petit Matei pe masa noastră. Produs din soiul fanion al cramei, Merlot, care este cultivat pe 80 ha din cele 100 ha cât are crama în total, Domeniile Prince Matei Petit Matei a fost distins cu Medalia de Aur în 2020 la concursul Vinarium, care este cel mai bun concurs de vinuri din România, ce contează pe prezența și pe jurizarea unor jurați externi. Un vin cu 14% vol. alc, ce provine din struguri culeși din vița de vie bătrână, de 40 ani, de pe Dealul Tegăneanu, este mai concentrat decât Feteasca Neagră, are reflexe portocalii și este încărcat cu arome terțiare. Petit Matei este un vin cu un corp și o structură ușor perceptibile, cu taninuri sofisticate și îndrăznețe, însă nu agresive, cu un post gust mediu spre lung, ce revelă o suită de arome care transformă acest vin aparent simplu într-unul de o complexitate aparte. Se pot identifica note de vanilie, de vișină, de magiun de prune, de lemn ars, de fum, de dulceață de vișine, de cafea, de nucă, de ciocolată neagră, de ardei gras verde (miros tipic de Merlot), de cireșe negre și de liquirizia (lemn dulce). Licoarea rubinie poate fi alăturată cu ușurință unor preparate din carne de vită sau vânat cu sosuri sofisticate, și brânzeturilor  rafinate, maturate, precum un parmezan de 36 luni.

                      Sursa: Daniel Botea

Vinul care a încheiat seara, Prince Matei Rezerva, un vin spectaculos, ce provine din struguri din parcela cu viță de vie bătrână, se pretează excelent la învechire în sticlă. Strugurii sunt recoltați manual (4-5 t/ ha), vinificați, apoi trec printr-un proces de maturare în baricuri de stejar preț de 1 an și în sticlă timp de încă 1 an. După această perioadă, are loc degustarea și selectarea. Cu un bord mai portocaliu și provenind dintr-o recoltă din anul 2013, Prince Matei Rezerva (14,5% vol. alc.) este un vin corpolent, cu o structură complexă și echilibrată, generos, impresionând prin aromele terțiare, prin eleganța buchetului de sticlă și prin simplitatea cu care se apropie de tipicitatea soiului. Paleta de arome se întinde de la note de iod (nuc), sangvine, piele de calitate, de pâmânt, de ciuperci, de sol de pădure, de trufe, de păr de cal, de tutun de pipă, la arome inconfundabile de cuișoare, de scorțișoară, de anason, de cireșe negre și de ciocolată. Are o intensitate olfactivă foarte mare, o aciditate foarte bună, un post gust lung și o culoare ce nu pare deloc obosită, ba dimpotrivă, denotă sclipiri jucăușe, vii, strălucitoare și limpezi. Vinul Prince Matei a fost distins cu următoarele premii: Lugano 2009 - Mondial du Merlot Prince Matei 2001 - Gold Medal, Meilleur Merlot; Millesime Ancien Prix S.  Pellegrino, - Meilleur Merlot Roumanie. Poate fi asociat cu facilitate preparatelor din pulpă și piept de rață, de carne roșie și de vânat. 

                         Sursa: Daniel Botea 

Pe oricare îl veți încerca, vă garantez că nu veți da greș! 

Brânzeturi cum se cuVin #45 cu Domeniile Sâmburești

 

        La ediția nr. 45 a Brânzeturi cum se cuVin, un eveniment organizat de Asociația Bloggerilor Olteni și de DictionarCulinar.ro, ne-am reîntâlnit cu una dintre cramele mele preferate, Domeniile Sâmburești, care a jucat un rol important de-a lungul secolelor nu doar în economia țării, cât și pe scena politică a acesteia din urmă, cu o istorie fascinantă care ne poartă de la o eră la alta încă din secolul al XVI-lea. După o pauză de câteva luni, gazdă ne-a fost iarăși primitorul restaurant Ribs House, unde am fost întâmpinați cu aceeași răbdare și cu preparate delicioase pe care vă invit să le descoperitți din meniul lor: 

                      Șnițel de pui cu cartofi 

Crama

   Pe Dealul Sâmburu sălășluiește o podgorie cu o primă atestare în 1562, ce apare în ceasloavele bisericești încă de pe vremea lui Mihai Viteazul,  când mâna dreaptă a acestuia, vestitul boier și logofăt Theodosie Rudeanu, este înnobilat cu aceste pământuri rodnice pe care se găseau prețioșii struguri. Podgoria își continuă periplul regal de-a lungul secolelor, căci vinul se scurge în pahare sub stăpânirea unui mare vistiernic al lui Matei Basarab, a familiei Brâncovenilor pentru ca în 1800 să reprezinte o parte a moștenirii lui Vintilă Brătianu.

     
                Foto: www.blog.desprevin.ro

  În anul 1906, are loc relansarea Sâmbureștiului, căci Brătianu, dorind să înnobileze arta cultivării viței de vie în spațiul românesc, caută îndrumare acolo unde obârșia nobilă a vinurilor reprezintă întâia lor carte de vizită, reușind, cu ajutorul consultantului francez August Joseph Ville, să planteze și să înlesnească aclimatizarea unor soiuri de origine franceză precum Merlot și Cabernet pe relieful sinuos al moșiei sale de pe Dealul Sâmburu. Această cooperare și implicare se dovedește atât de fructuoasă, încât douăzeci de ani mai târziu, în 1926, Cabernet Sauvignon-ul cultivat aici iese triumfător în urma unei expoziții de la Paris.

                    Foto: www.protv.ro

    Pe de altă parte, Ville îndrăgește atât de tare glia românească, încât se căsătorește cu Smaranda Sandu, conducând, pe această cale, la apariția cunoscutei familii de horticultori și agricultori Sandu-Ville. Odată cu venirea comuniştilor la putere, crama Domeniile Sâmbureşti îi furnizează lui Gheorghe Gheorghiu-Dej principala monedă de mulțumire a rușilor și anume, Cabernet-ul de Sâmbureşti. Se zvonește că plecarea rușilor din țară a fost unsă cu vin de Sâmbureşti, însă la fel de binecunoscută este și povestea premierului Republicii Chineze care s-a arătat convins în 1966 de sfaturile Anei Aslan de a servi cel puțin două pahare de vin pe zi. Dacă veți vrea să descoperiți acest vin, trebuie să știți că există trei forme diferite de Cabernet în România: de Sâmbureşti, de Miniş și de Dealu Mare, iar crama se bucură de colaborarea vinificatorului Manuel Nica și de investițiile în valoare de 15 milioane de euro din anul 2005 ale lui Jean Valvis, care a pus Domeniile Sâmbureşti pe harta sponsorizărilor frecvente și a relației strânse de cooperare cu Universitatea din Craiova. Însoritele coline adăpostesc acum atât Vitipomicola Sâmburești, cât și Vinarte. 

       Foto: www.proudtoberomanian.ro

Vinurile

   Sauvignon Blanc (12,5% vol. alc.), un vin de Lume Nouă, lucrat în inox, ce își trage rădăcinile din regiunea Bordeaux, lucru semnalat și prin tipul de sticlă alungită, înaltă, cu umeri, este unul dintre părinții Cabernet Sauvignon-ului, fiind, totodată, și unul dintre cele mai vechi vinuri. Îmbătându-ne cu două tipuri de experiențe olfactive, care se descoperă cu răbdare înainte de agitare, iar apoi ne înlănțuiesc într-un vârtej senzorial post agitare, acest vin versatil și strălucitor își revarsă blondele-i valuri, răspândind un parfum de flori de iasomie, de agrișe, de soc, de litieră de pisică, de citrice, de frunze de tomate, pentru ca apoi să ne călăuzească spre un gust ierbos și fructat, de citrice, de cireșe albe și de gutui. 

                        Foto: Gabi Rădoi

 Cu o aciditate medie, cu un post gust de 5-6 caudali și prin culoarea sa limpede ce amintește de chihlimbar, de miere și de galbenul palid al spicelor de grâu, acest vin poate fi asociat brânzeturilor proaspete precum Camembert și Brie, felurilor de mâncare pe bază de pește, însă și deserturilor cu nucă și dovleac. Apărută după zbuciumul Revoluției Franceze și odată cu Republica Franceză, brânza Camembert, considerată un simbol al Franței, a fost produsă după instrucțiunile unui preot din regiunea Brie pentru soția unui fermier din Normandia. Această brânză suavă, fină, cu o textură moale, catifelată, din lapte de vacă, se pierde printre faldurile vinului auriu, temperându-i aciditatea și surprinzându-l cu aroma dulceagă ce persistă, de ciuperci și de nuci prin spargerea crustei.

    Considerat un rege al vinurilor albe, culoarea galben-aurie a Chardonnay-ului (12,5% vol. alc.) de Sâmbureşti îți poartă gândurile către capete încoronate și săli de bal înțesate de nobili, căci acest vin vesel și nobil, dintr-un soi cules târziu, despre care se spune că înțelege femeile, se prăvăleşte catifelat și tandru, debordând de voioșie și de noblețe prin aromele de livadă în floare, de grapefruit, de mere verzi, de fân uscat încremenit în nuanțe florale, ce se continuă cu gustul gingaș și untos de vanilie și de migdale. În Burgundia i se spune "Alb de Burgundia", purtător al unui nume care derivă din latinescul "cardonnacum" și semnifică "pământul lui Cardus" ori "pământul cu ciulini", distingându-se prin delicatețea sa. În urma efectului retronazal, când vinul este ținut prizonier între cerul gurii și limbă, miresmelor le este îngăduit să urce spre nas, revelând o persistență de aproximativ 4-5 caudali.

                          Foto: Daniel Botea

   Un vin de terroir foarte promovat, originar din Burgundia, unde este considerat un soi puțin aromat, ce se pretează la învechire la baric și care capătă felurite nuanțe în funcție de tipul de climă: sub auspiciile unei clime calde, se leagănă pe arome exotice de pepene și papaya, pe când o climă rece îl îmbibă în pulsații de limetă, grapefruit, mere verzi și citrice. Sticla în care este păstrat și comercializat acest soi nu are umeri, fiind o sticlă de Burgundia, de tip Schlegel, lunguiață. În general, sticlele albastre de tip Schlegel sunt folosite pentru păstrarea vinului dulce, în vreme ce verdele este specific vinurilor seci. Toate sticlele din gama Domeniile Sâmbureşti prezintă o adâncitură pe fundul sticlei pentru acumularea depunerilor.

Știați că ...? 

🍷Cu cât strugurele este mai copt, cu atât aroma este mai intensă.

🍷Cu cât vinul este mai apropiat de consistența apei, corpul acestuia se înclină spre mic.  Însă, dacă densitatea lichidului este mai aproape de cea a laptelui, corpul vinului este considerat a fi unul mare.

🍷Denumirile înscrise pe sticlele de vin pot fi următoarele:

DOC - denumire de origine controlată 

CMD - cules la maturitate deplină 

CT - cules târziu 

CIB - cules la înnobilarea boabelor (boabe cu mucegai nobil)

    Brânza Havarti îl întregește prin aromele sale untoase, textura cremoasă, mirosul proaspăt de fân și corpul semi-moale și suplu. Această brânză, produsă din lapte de vacă pasteurizat, nu prezintă crustă, însă dispune de găuri de fermentație și de o persistență aromatică lungă. A apărut în fabrica lui Hanne Nielsen din regiunea Havarthigaard în Øverød, Danemarca, de unde își primește și numele în 1852. 

      Roze-ul de Sâmbureşti (14% vol. alc.) un vin născut din una dintre cele opt zone viticole principale ale României (Podișul Transilvaniei, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Satu Mare, Maramureș, zona Crişurilor, Terasele Dunării și Nisipurile) printr-un cupaj între Cabernet și Merlot, tresare zglobiu în pahare prin culoarea sa ca de somon spre foiță de ceapă, trădându-și tinerețea și straturile aromatice prin revelarea aromelor fructate în partea superioară a sticlei și a celor florale ce se ascund în partea inferioară. Acest vin dispune de o aciditate mai ridicată decât cel anterior, dezvăluind un corp mai dulce (>3g zahăr) și mai amărui; se consumă, de regulă, în primul an de producție, contactul dintre pieliță și pulpă realizându-se timp de câteva ore, căci în pieliță se află taninii și aromele. Dacă culoarea sa se îndreaptă către un roz ce dă în portocaliu ori chiar galben, acest lucru indică faptul că vinul se află în ultima perioadă de viață. Este un vin zglobiu, ce îți râde în pahar, alăturându-se mâncărurilor picante, fructelor de mare și brânzeturilor ușoare. Debutând cu o explozie de arome de fructe de pădure, de fragi, de cireșe și de coacăze, fără depuneri, este, la rândul său, o denumire de origine controlată (DOC), cu indicație geografică precisă  (strugurii pot fi achiziționați și din zonele limitrofe), un vin varietal (dintr-un soi specific), ce garantează puritatea de soi și care se dovedește propice întâlnirilor romantice și seratelor elegante, precum și mâncărurilor picante și brânzeturilor ușoare.  Cașcavalul Sofia asociat acestui vin nu acoperă gustul pregnant și aromat al vinului rose, căci aroma sa este una fină, cu un gust ușor sărat, neprezentând găuri de fermentație. Originea sa este disputată de către italieni (de aici și înrudirea cu mozzarella și cu caciocavalo), însă se spune că termenul de "cașcaval" ar fi rezultat din "caș", un cuvânt cu rădăcini aromâne. Atunci când acesta este rupt, se desface în fire (pasta filata).

   Feteasca Neagră (14,5% vol. alc.) un vin corpolent, de o complexitate și intensitate a aromelor fără seamăn, ce ți se topește în gură și îți animă papilele gustative zvârcolindu-se poznaș pe nuanțe de prună uscată, de cireașă neagră, de ciocolată amăruie, cu zvâcniri de vanilie, de lemn de stejar și un gust exotic de cuișoare, se aprinde în pahare într-un șuvoi purpuriu, rotund, ce trădează o personalitate puternică. Cunoscut în popor și sub denumiri precum "Coada rândunicii", "Poama fetei neagră" ori "Păsărească neagră" și fiind un soi greu de vinificat, își descoperă strămoșii în vița sălbatică de pădure, pe care dacii o cultivau în teritoriul cuprins între Nistru și Carpați. Feteasca Neagră este un vin păstrat și comercializat în sticle cu umeri, sticle de Bordeaux, ideale pentru vinurile cu viață lungă ce lasă depuneri. Însă nu vă faceți griji, depunerile nu se vor năpusti în pahar, căci, dat fiind nivelul ridicat de concentrație, acestea nu părăsesc sticla. Bucurându-se de o persistență aromatică medie, este însoțitorul optim al mâncărurilor tradiționale românești, în speță ale celor ce au în componență carne de porc. De fapt, este un vin atât de versatil, încât poate fi asociat cu o gamă largă de mâncăruri.

                          Foto: Daniel Botea 

   Emmentaler, o brânză originară din Valea Emmental din Elveția, completează în mod optim acest vin, prin gustul ei acid, fructat, dulceag-acrișor, de nucă, prin mirosul de ciuperci și de drojdie și prin culoarea uniformă, întreruptă de găurile de fermentație ca rezultat al acțiunii acidului propionic, ceea ce o fac un tip de brânză greu de obținut. În procesul de fabricație al acesteia sunt necesare două tipuri de acizi: acidul butiric - cel care îi conferă un gust untos - și acidul propionic. Acesta din urmă este cel ce degajează CO2 în vederea obținerii găurilor specifice acestui tip de brânză. Originară din Valea Emmental din Elveția, brânza Emmentaler are nevoie de o floră specifică, în care să se regăsească ierburi din care se poate obține apoi acidul propionic. De asemenea, prin  gustul ei dulceag-acrișor și fructat și prin mirosul de ciuperci, acest tip de brânză se întrepătrunde într-un mod uniform, într-o asociere psihologică, nicidecum complementară, cu maiestuozitatea vinului Fetească Neagră, aceasta fiind și combinația mea preferată.

Știați că...?

🍷Toate vinurile prezentate sunt păstrate în sticle cu dopuri de plută, căci acestea îi permit aerului să pătrundă în sticlă. Pentru a evita pătrunderea unei cantități de oxigen ce ar putea interfera cu procesul de învechire al vinului și ar conduce la oxidarea acestuia din urmă, se recomandă ca sticlele de vin să fie păstrate orizontal.

🍷Există mai multe tipuri de maturitate a boabelor de struguri?

  - maturitatea fiziologică a plantei (strugurii sunt capabili să genereze fenol);

  - maturitatea deplină (bobul a atins diametrul maxim);

  - supramaturare sau cules târziu (când bobul a trecut de maturitate deplină);

   - maturitate tehnologică  (aleasă de vinificator);

🍷 Mirosul de tămâios este dat de aromele terpenice (Muscat Ottonel, Tămâioasă Românească, Busuioacă de Bohotin).

  Iată mai jos și un preparat care merge de minune cu Feteasca Neagră:

  Următorul vin degustat, un Merlot (14% vol. alc.) menit să seducă prin atingerea catifelată, cu șarmul conferit de gustul de scorțișoară, de ciocolată, de dulceață de cireșe cu miros de fum ce ne poartă pe brațele copilăriei, răsare îndrăzneț în pahare cu arome de cireșe negre, de zmeură, de fructe negre și roșii,  de vișine,  de prune și uimește prin prezența indubitabilă a taninilor. Este cel mai răspândit soi de struguri roșii,  care a fost introdus de către August Joseph Ville împreună cu Muscatul Ottonel și care se coace cu două săptămâni mai devreme decât Cabernetul; ușor de vinificat, acest soi acumulează mai mult zahăr dacă vremea se menține caldă. Pentru a compensa lipsa de aciditate, strugurii se culeg înainte de maturitatea deplină.  

  Întrucât unui vin cu personalitate i se potrivește un tip de brânză cu o structură deosebită, Grana Padano, cu textura ei granulată și gustul fin,  dulceag, de alune și nuci, nu numai că reprezenta un produs nelipsit atât din cămările nobilimii, cât și de pe mesele țărănimii, însă stinge avântul Merlotului cu un curaj uimitor. 

Fetească Neagră: neastâmpăr

Emmentaler: plenitudine

Fetească Neagră și Emmentaler: bucurie