Aromele timpului

      

      Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii cutreieră tărâmul aromelor și al uleiurilor parfumate în căutarea pulsului ritualic, în scopuri curative, psihosomatice și de înfrumusețare. Civilizații străvechi precum egiptenii, grecii, romanii, indienii le considerau obiecte de lux și modalități de conservare a tinereții, fiind deseori utilizate în ceremonii de transcendere a ținuturilor zeilor ori ale spiritelor, inducând o stare de relaxare, de pace mentală și de plenitudine spirituală propice acestor ritualuri. O întrebuințare mai complexă a uleiurilor esențiale obținute prin distilare s-a ivit în secolul al XI-lea sub forma unor mijloace de vindecare. Conceptul de aromaterapie a apărut abia în 1937 în spațiul francez, după ce în 1910 uleiul de lavandă este folosit pentru tratarea unei arsuri, iar în cel de-al Doilea Război Mondial un chirurg francez apelează la proprietățile lui antiseptice pentru îngrijirea soldaților răniți pe câmpul de luptă. Acest tip de ulei este, de regulă, obținut prin presarea sau distilarea frunzelor, a fructelor, a florilor sau chiar a întregii plante pentru extragerea uleiului volatil, fiind necesare cantități uriașe de materie primă pentru obținerea câtorva picături de concentrat. De pildă, se spune că pentru a extrage câteva picături de ulei de trandafir vor fi utilizate aproximativ 1 000 de petale de la acest tip de floare. 

         Departe de a avea o gamă de întrebuințare limitată, uleiurile aromaterapie pot fi utilizate în băile terapeutice,  pentru masaje, pentru inhalări directe, pentru înmiresmarea săculeților parfumați și a decorațiunilor de Crăciun, stropirea florilor de potpourri și îmbunătățirea calității aerului dintr-o încăpere, utilizând un difuzor cu ultrasunete sau un vas ceramic de aromaterapie. Cercetătorul Robert Tisserand a obținut rezultate remarcabile în urma studiilor sale în ceea ce privește persoanele suferinde de depresie sau de anxietate. Mai mult decât atât, aceste uleiuri parfumate:

• Pot fi adăugate peste lumânările parfumate
• Pot funcționa ca un înlocuitor de balsam de rufe
• Pot fi adăugate pe filtrul aparatului de aer condiționat pentru mărirea puterii de concentrare și eliminarea stării de oboseală mentală 
• Pot fi folosite ca odorizant de mașină 
• Pot ajuta la îndepărtarea mirosurilor neplăcute 

         Astfel de uleiuri volatile propune brandul de produse de aromaterapie Aroma Land, marcă a companiei românești Electric Masters SRL, lansat cu 20 de ani în urmă și extins cu puncte de producție în spațiul autohton, dar și în ținuturi exotice precum India. Colaborând cu mari lanțuri de magazine ca Dedeman, Meli Melo, Charisma și Auchan, brandul propune patru tipuri de produse de aromaterapie: uleiuri volatile, săculeți parfumați, bețișoare parfumate și potpourri, într-o călătorie seducătoare a simțurilor prin teritorii exotice, contribuind la armonia trupului, a sufletului, și a minții printr-o simfonie reconfortantă a condimentelor. 

       Scorțișoara, condimentul meu preferat, are o vechime de peste 4 000 de ani, fiind utilizată încă din vremea Egiptului Antic în chip de ofrandă oferită zeilor ca semn al recunoștinței; extrem de valoros, acest condiment era considerat de vechii indieni drept un afrodiziac, un potențator al energiei și al bunei funcționări a sistemului circulator, devenind, cu timpul, un leac universal. Cu peste 250 de tipuri de scorțișoară ce provin din scoarța interioară a unor copaci veșnic verzi din soiul Cinnamomum, scorțișoara se întâlnește cu precădere în Sri Lanka, Madagascar sau Brazilia (soiul Ceylon) ori în țări est-asiatice precum Vietnam, China și Indonezia  (soiul Cassia) și se obține din decojirea acestei scoarțe și uscarea la soare, fapt ce explică aspectul încolăcit al batoanelor de scorțișoară. Cu un nume ce provine din ebraică sau arabă ("amomon" - "plantă aromată") ori din grecește  ("kinnamomon"), acest condiment este ideal pentru un ulei parfumat cu aromă de scorțișoară, ce ne readuce pe tărâmul copilăriei și al orezului cu lapte și cu scorțișoară,  al plăcintelor aburinde cu mere și al cănilor generoase de cacao cu lapte încununate cu o ploaie dulceagă și înțepătoare de scorțișoară. Nu în ultimul rând, acest ulei are efect antibacterian, antifungic și de combatere a microorganismelor. 

          Originar din India,  sud-estul Chinei, Vietnam și Pakistan, portocalul a ajuns în Europa cu ajutorul populației arabe, iar denumirea preluată de limba română provine din limba greacă modernă  ("portokálli"). Specific țărilor mediteraneene în speță, acest fruct este un bun remediu contra tensiunii arteriale,  contribuie la o bună funcționare a sistemului imunitar și reduce efectele îmbătrânirii. Uleiul volatil asociat portocalei nu doar reduce stresul, anxietatea și produce impulsuri de energie, însă aroma lui suavă trezește dorul de sărbători de iarnă îmbelșugate,  de săculeți de plasă mustind de portocale reci și parfumate care miros a Crăciun și a bucurie tinerească.

            Recomandat de Plinius cel Bătrân contra bolilor de stomac, mărul, deși un fruct comun, transpune în uleiul parfumat Aroma Land cu aromă de măr plenitudinea miresmei pulpei fragede de fruct dintr-o livadă de meri cu crengile plecate de ciorchini grei de mere coapte. Cu un efect benefic pentru stările de astenie, de insomnie, de surmenaj și de convalescență,  uleiul esențial de măr te aruncă sub razele blânde ale soarelui într-o dimineață proaspătă de vară. 

            Frăgezimea acestor arome și exotismul farmecului oriental cu care pot decora spații închise transformă uleiurile parfumate Aroma Land în soluția ideală pentru o ambianță reconfortantă, rafinată și proaspătă. 

The Creek

 

        I remember when I was a kid the creek was filled with water. I used to stare at it for hours, throw pebbles at it and watch how a distorted image of myself was slowly fadding away. The green water swallowed them and responded with little bubble sighs, as if a miraculous creature was about to crawl out of it, grab me by my legs and drag a screaming and swirling little girl back to its hellish lair. I was afraid of its waters, that I might drown and my body would be carried away for miles before anyone could even notice that I was missing. Little that I knew that the creek did not have such strong currents. Nevertheless, it had an attraction force I could not resist. I followed the leaves in their motionless dance on the water surface, describing circles, as if caught in a ritual older than the world itself, summoning unseen and silent water spirits. Noisy frogs popping their fat eyes out of the water attempted an approach but suddenly stopped at the sight of this intriguing stranger in her little dotted dress, with her curly soft hair caressing her fragile shoulders, wondering why on earth would she let her little fingers rest on their water, their home, their sanctuary. 

         This eerie creature was moving back and forth along the creek bank, pausing every once in a while to listen to the noisy silence of the surroundings, suddenly turning around and expecting to be facing an unknown force that would knock her down and punish her for having invaded this sacred space. She was protected, she could hear them whisper.

În salonul boieresc cu dulceață

  

 În casele boierești de odinioară, oaspeții ocupau un loc de seamă. Fiecare ungher tresălta în tremurul gingaș al veşmintelor de mătase. Cărți de vizită păstrate cu sfințenie în lăcaşe din lemn de trandafir, pălării proptite în antreu, zbuciumul neastâmpărat al trupurilor cotropite de bucuria revederii - toate acestea împletindu-se în jurul aceluiași nucleu: măsuța încărcată de piese ale unui serviciu fin de ceai din care acesta din urmă răsufla din greu, încețoşând privirile şi aburind încăperea. Pe platourile bogate, biscuiții cu unt și dulceață, fursecurile cu ciocolată, prăjiturile încoronate de creme multicolore şi îmbietoare se întreceau în simfonia aromelor cu farfuriile ce gemeau de roua dulceții. Din vreme în vreme, jupâneasa potolea neliniștea mută a farfurioarelor cu alte dulcețuri din cămară, ce se revărsau ca o lavă pe lingurițele de argint. 

     Ostoind pofta de dulce, simple, înecându-se într-o cascadă de clătite sau prăvălindu-se peste un codru cald de pâine, dulcețurile au reprezentat dintotdeauna un stindard al prețuirii oaspeților și o fermecare a simțurilor. 

        Din dragoste pentru oameni se naște şi dulceața de căpșuni cu busuioc a Veronicăi, fără zahăr, ceea ce înseamnă că, dacă am fi trăit încă în vremea crinolinei și a rochiilor ce tăiau răsuflarea din toate punctele de vedere, ne-am fi bucurat de acest desert al copilăriei fără grija că un corset prea strâns ne-ar putea determina să facem uz de sărurile parfumate. În schimb, acest produs artizanal și natural, neavând nici conservanți, nici aditivi, practic, nimic artificial, ne poartă pe aripile timpului înapoi la basmele copilăriei încondeiate de dulceață. Gustul dulce și proaspăt, grație busuiocului și îndulcitorului natural green sugar (extract de Stevia Rebaudiana și Eritriol - poliol natural), ce are gajul Societății de Nutriție din România, amintește de lingura de lemn a bunicii, înrourată de dulceața ce parcă ți se topea în gură. Lămâia, cu tenta ei amărui-acrişoară, completează acest curcubeu al aromelor.

      Pentru a regăsi farmecul și rafinamentul saloanelor boierești și domnești de altădată, cu texturi care care par că îți atrag papilele gustative într-un abis fără sfârșit,  îmbătați-vă simțurile cu dulceața de căpșuni cu Pinot Noir, păstrându-vă, totodată, serenitatea și surprinderea unei ploi de condimente precum scorțișoara, cuișoarele, anasonul și cardamonul. Dacă vă îndoiați că dulcețurile pot fi combinate cu vin, iată dovada irefutabilă că rareori eleganța culinară atinge asemenea spații aromatice. 

     La conac, în cerdac, cu o carte bună, o legătură zdravănă de flori de lavandă, sub mângâierea razelor de soare, sorbind cu nesaț dintr-un borcan de dulceață, beatitudinea capătă contururi palpabile. 

Hacksaw Ridge (2016)

   

   I usually don't write movie reviews because there are so many different emotions a movie could arise that it is nearly impossible to encompass them all. Truth is, this is a movie which makes you go through all the possible states. Not just an ordinary war movie on the Battle of Okinawa in 1945. This is a lesson of courage, the courage of being different, against all odds, of withstanding people's cruelty, the vicissitudes of life and war, of being alone and confronting your fears; of helping others when you yourself need help, the courage of loving in the middle of a superficial world, of trusting people who put you down, of spotting the fear in your enemy's eyes and not taking advantage of it. Having suffered that much as a kid, being raised by an abusive father and a fearful and submissive mother, and beaten just because you existed, and, in spite of all this, still finding it in you to offer your unconditional support to people who once humiliated you, is an act of bravery.

           Desmond Doss, the only medic and soldier who helped his severely wounded comrades everyone else had left behind on the battlefield at Hacksaw Ridge, managed to save 75 soldiers struggling to live, who had lost all hope of ever being rescued. Crawling through mud, hungry and aggresive rats, over human organs spreaded all over, walking over limbs separated from the bodies, constantly praying : "God, help me save one more!", and avoiding the bullets of the Japanese, Doss refused to ever pick up a gun again after having pointed his father with a pistol in an attempt to save his mother from being beaten again.
          Never has a man been judged more harshly than him, because we tend to justify our weaknesses and incapabilities by throwing mud at other people, by claiming they did things that never happened. We are used to judging people by applying our own filter and not putting ourselves in their shoes. Judging people by who they are or making wrong assumptions does not make you any better. The only way you'll get better is by fighting for yourself, not against the others. 

          Being considered a coward because he refused to touch or to carry a gun, or even a lunatic because he was reluctant to putting a halt to all of the humiliations and midnight fights, Desmond Doss showed the whole world what modesty is, what your love to God and to your comrades can lead you to, what faith is all about and being willing to die for your country.  Never go against your principles because, the moment you do that, you give up your identity. 
        Seeing the mass destructions, the horrors and the tragedy a war causes, makes me still wonder what do we need wars for? Why do we need to show the others that we are more powerful at the cost of a blood soaked piece of land? Guns don't communicate, people do. Why taking in more territory when we already have enough? Who will live on that conquered territory if our men are dead? 

         "Hacksaw Ridge" speaks about the importance of sticking together, of working together, of trusting each other. At a lower scale, it could also count as a metaphor for what teamwork should be all about. The American army's attempt to take control, to conquer Hacksaw Ridge happened twice: the lack of collaboration, their pride and infatuation, each one's tendency to think of himself as being superior to the others, the selfishness and the wish to prove themselves made them fail. 
       Their unexpected victory would not last and they had to withdraw. They would not climb the ridge a second time without the man who showed them what loyalty and comradeship is: Desmond Doss. The second attack against the Japanese army was delayed because Doss had to finish his prayers. 

        This time, the fact that they acted as a team, payed their efforts. Seeing his men consumed by the American flamethrowers and bullets, the commander of the Japanese batallion commits suicide in one of his bunkers. Human pain in all its forms is present throughout this movie and human kindness in some individuals never perishes. Man can defend himself even without a gun and asking for forgiveness when you know you're wrong is not a sign of weakness, but of courage. 
      Because confronting your fears is always an act of courage. 

North Railway Station

     Pantalonii ei negri șterg ritmic podeaua. Podeaua e neagră. Pe chipul ei, oamenii își înfig zilnic tălpile. Tresar la auzul vocii femeii din difuzor. Bagajele lor sunt pleoape îndărătnic închise. Ochii albaştri se opresc. Ochii albaștri îngheață. Se rostogolesc grăbiți înapoi pe chipul limpede. Carnea se strânge pe oase. Ochii albaştri o deschid, o strâmtează, o probează. Fata zâmbește. Ochii albaștri nu se închid. În tren, se-alungă, se cheamă. Zâmbet larg, fata luminează. Ochii albaștri înghit, sărută, răspund. Cu mâna încleștată pe mâner, bagajele se-aruncă pe urmele tălpilor. Ochii albaștri respiră prin lentilă. Pe pod, se apleacă peste margine. Rămân ochii căprui.  Ochii albaștri în ochii căprui. Ochii căprui în ochii albaștri. Între ei - roi de nădejde. Ochii albaștri bat mai repede. Ochii germani.

      Her black pants are rhythmically wiping the floor. The floor is black. Day by day, people dive their feet into its face. Jerking at the sound of the female voice from the loudspeaker. Their luggage is a stubbornly closed eyelid. The blue eyes suddenly stop. The blue eyes freeze. They roll back on the serene face. The flesh keeps tightening around the bones. The blue eyes are opening it, narrowing it, trying it on. The girl is smiling. The blue eyes fail to close. On the train, they are chasing each other, calling each other. A bright smile, the girl is shining. The blue eyes are absorbing, kissing, answering back. With the hand clutched on the handle, the luggage is bowling against the feet. The blue eyes are breathing through the lens. On the bridge, they bend over. The only ones left are the hazel eyes. The blue eyes within the hazel eyes. The hazel eyes within the blue eyes. Between them - a whisper of hope. The blue eyes are fluttering quicklier. The German eyes.

      Ihre schwarzen Hose wischen rhythmisch den Fußboden. Der Boden ist schwarz. Auf ihrem Antlitz schleppen die Leute ihre Füße.  Ein Zusammenzucken beim Hören der aus dem Lautsprecher kommenden weiblichen Stimme. Ihr Gepäck ist ein hartnäckig geschlossenes Augenlid. Die blauen Augen machen einen Halt. Die blauen Augen erstarren. Sie rollen sich in großer Eile zurück auf das heitere Antlitz. Das Fleisch verengt sich um die Knochen. Die blauen Augen reißen es, engen es ein, probieren es an. Das Mädchen lächelt. Die blauen Augen sind nicht zu. In dem Zug, sie jagen sich, sie suchen sich. Ein großes Lächeln, das Mädchen funkelt. Die blauen Augen schlucken, küssen, erwidern. Mit der Hand fest am Griff umgeklammert, kegelt das Gepäck gegen die Füße. Die blauen Augen atmen durch die Linse. Auf der Brücke, beugen sie sich über die Kante vor. Nur die braunen Augen bleiben. Die blauen Augen tief in den braunen Augen. Die braunen Augen tief in den blauen Augen. Dazwischen - Hoffnungsgesäusel. Die blauen Augen flattern schneller. Die deutschen Augen.

Sus pantalones negros trapean de manera regular el suelo. El suelo es negro. En su rostro, la gente arrastra sus pies. Sobrecogiéndose al escuchar la voz de la mujer del altavoz. Sus equipajes son párpados cerrados obstinadamente. Los ojos azules no se mueven más. Los ojos azules se quedan petrificados. Se tumban apurados de nuevo hacia el rostro claro. La carne se pega a los huesos. Los ojos azules la abren, la estrechan, la prueban. La mujer sonríe. Los ojos azules no se cierran. En el tren, se alejan, se llaman. Una sonrisa clara, la mujer es luz. Los ojos azules comen, besan, contestan. Con la mano pegada en el agarrador, los equipajes corren borrascosos tras los pies de la gente. Los ojos azules respiran a través de la lente. En el puente, se asoman donde él se acaba. Los únicos que quedan son los ojos marrones. Los ojos azules dentro de los ojos marrones. Los ojos marrones dentro de los ojos azules. Entre ellos - un pedacito de fe. Los ojos azules ondean más rápido. Los ojos alemanes.

Aristocrație și bucurie la Brânzeturi cum se... cuVin

 

      Ce înseamnă să călătorești în timp? Să simți parfumul unor epoci trecute, să auzi pașii grăbiți pe caldarâm,  foșnetul nervos al rochiei, să închizi ochii și să vezi razele blânde ale soarelui mângâind dealurile încărcate de struguri,  frunzele fremătând neliniștite sub șoaptele unei adieri și istoria prăvălindu-se ca un izvor nesecat spre tine? De această dată, Asociația Bloggerilor Olteni și DictionarCulinar.ro s-au aliat pentru a ne înfățișa un crâmpei de istorie a aristocrației ce se reflectă și astăzi în vinurile născute pe colinele Sâmburului. La Ribs House, locul unde am poposit timp de câteva ore, am apreciat intimitatea oferită de primul cat al restaurantului, însă și abilitatea personalului de a fi discret și prompt totodată. 

     
                      Photo: Daniel Botea 

    Pe Dealul Sâmburu sălășluiește o podgorie ce apare în ceasloavele bisericești încă de pe vremea lui Mihai Viteazul,  când mâna dreaptă a acestuia, vestitul boier și logofăt Theodosie Rudeanu, este înnobilat cu aceste pământuri rodnice pe care se găseau prețioșii struguri. Podgoria își continuă periplul regal de-a lungul secolelor, căci vinul se scurge în pahare sub stăpânirea unui mare vistiernic al lui Matei Basarab, a familiei Brâncovenilor pentru ca în 1800 să reprezinte o parte a moștenirii lui Vintilă Brătianu. Acesta din urmă apelează în 1906 la ajutorul unui consultant francez, August Joseph Ville, care îl sfătuiește să înlocuiască soiurile cu unele de origine franceză, în speță cu cele bordeleze precum Cabernet și Merlot. Astfel, la scurt timp, Brătianu se alege cu o medalie de aur câștigată la Paris.

                 Photo: Daniel Botea

          Pe de altă parte, Ville îndrăgește atât de tare glia românească, încât se căsătorește cu Smaranda Sandu, conducând, pe această cale, la apariția cunoscutei familii de horticultori și agricultori Sandu-Ville. Odată cu venirea comuniştilor la putere, crama Domeniile Sâmbureşti îi furnizează lui Gheorghe Gheorghiu-Dej principala monedă de mulțumire a rușilor și anume, Cabernet-ul de Sâmbureşti. Se zvonește că plecarea rușilor din țară a fost unsă cu vin de Sâmbureşti. Dacă veți vrea să descoperiți acest vin, trebuie să știți că există trei forme diferite de Cabernet în România: de Sâmbureşti, de Miniş și de Dealu Mare, iar crama se bucură de colaborarea vinificatorului Manuel Nica și de investițiile în valoare de 15 milioane de euro din anul 2005 ale lui Jean Valvis, care a pus Domeniile Sâmbureşti pe harta sponsorizărilor frecvente și a relației strânse de cooperare cu Universitatea din Craiova. 

                    Photo: Daniel Botea

         Considerat un rege al vinurilor albe, culoarea galben-aurie a Chardonnay-ului de Sâmbureşti îți poartă gândurile către capete încoronate și săli de bal înțesate de nobili, căci acest vin, despre care se spune că înțelege femeile, se prăvăleşte catifelat și tandru, debordând de veselie și de noblețe prin aromele de livadă în floare, de grapefruit, de mere verzi, de fân uscat încremenit în nuanțe florale, ce se continuă cu gustul gingaș și untos de vanilie și de migdale. Un vin foarte promovat, originar din Burgundia, unde este considerat un soi puțin aromat, ce se pretează la învechire la baric și care capătă felurite nuanțe în funcție de tipul de climă: sub auspiciile unei clime calde, se leagănă pe arome exotice de pepene și papaya, pe când o climă rece îl îmbibă în pulsații de limetă, grapefruit, mere verzi și citrice. Sticla în care este păstrat și comercializat acest soi nu are umeri, fiind o sticlă de Burgundia, de tip Schlegel, lunguiață. În general, sticlele albastre de tip Schlegel sunt folosite pentru păstrarea vinului dulce, în vreme ce verdele este specific vinurilor seci. Toate sticlele din gama Domeniile Sâmbureşti prezintă o adâncitură pe fundul sticlei pentru acumularea depunerilor. 

      Odată cu relatările lui Narcis Neagoe, care a făcut din locația noastră un adevărat Han al Ancuței, am aflat că un butoi nu suportă mai mult de trei ture de vin pentru învechire, iar baricul de Burgundia dispune de o capacitate de 225 l. De asemenea, vinul se analizează observându-i cele cinci dimensiuni primordiale, și anume:
         a) Zahărul rezidual sau dulceața:
            - vin sec: 0 - 4g zahăr/ l
            - vin demisec: 4,01 - 12g zahăr/ l
            - vin demidulce: 12,01 - 45g zahăr/ l 
            - vin dulce: > 45 - 50g zahăr/ l 
       Vinul de Porto se numără printre cele mai dulci vinuri, având o cantitate de 100g zahăr/ l. Toate vinurile degustate de această dată sunt seci.
          b) Aciditatea, care are menirea de a menține vinul viu. Întrucât vinurile produse în zona Olteniei ori a Munteniei prezintă probleme cu aciditatea din cauza căldurii, aceasta este corectată cu acid citric.
       c) Taninul, sesizabil mai ales la vinurile roșii, se recunoaște prin strecurarea vinului între buze și gingiile din partea superioară a gurii și constatarea sterpezirii dinților. 
        d) Alcoolul: valoarea minimă de alcool pentru DOC este 11,5%, însă vinurile de la Domeniile Sâmbureşti depășesc această valoare, plecând de la 12,5% (Chardonnay) și urcând până la 14,5% (Fetească Neagră).
     e) Persistența aromatică: valoarea ideală a persistenței aromatice ce caracterizează un vin de foarte bună calitate este de 9 secunde/ caudalii, iar Chardonnay-ul se află la jumătatea acestei valori.
          Fiind considerat un soi ce nu abundă în arome, brânza Havarti îl întregește prin aromele sale untoase, textura cremoasă, mirosul proaspăt de fân și corpul semi-moale și suplu. Această brânză, produsă din lapte de vacă pasteurizat, nu prezintă crustă, însă dispune de găuri de fermentație și de o persistență aromatică lungă. A apărut în fabrica lui Hanne Nielsen din regiunea Havarthigaard în Øverød, Danemarca, de unde își primește și numele în 1852. 

                    Photo: Adrian Sora

        Roze-ul de Sâmbureşti, un vin născut din una dintre cele opt zone viticole principale ale României (Podișul Transilvaniei, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Satu Mare, Maramureș, zona Crişurilor, Terasele Dunării și Nisipurile) printr-un cupaj între Cabernet și Merlot, tresare zglobiu în pahare prin culoarea sa ca de somon spre foiță de ceapă, trădându-și tinerețea și straturile aromatice prin revelarea aromelor fructate în partea superioară a sticlei și a celor florale ce se ascund în partea inferioară. Acest vin dispune de o aciditate mai ridicată decât cel anterior, dezvăluind un corp mai dulce (>3g zahăr) și mai amărui. Debutând cu o explozie de arome de fructe de pădure, de fragi, de cireșe și de coacăze, fără depuneri, este, la rândul său, o denumire de origine controlată (DOC), cu indicație geografică precisă  (strugurii pot fi achiziționați și din zonele limitrofe), un vin varietal (dintr-un soi specific), ce garantează puritatea de soi și care se dovedește propice întâlnirilor romantice și seratelor elegante, precum și mâncărurilor picante și brânzeturilor ușoare.  Cașcavalul Sofia asociat acestui vin nu acoperă gustul pregnant și aromat al vinului rose, căci aroma sa este una fină, cu un gust ușor sărat, neprezentând găuri de fermentație.

                       Photo: Daniel Botea

    Despre Pinot Noir, specific zonei Burgundiei, se spune că Dumnezeu a făcut Cabernet Sauvignon, iar Pinot Noir este mâna satanei, fiindcă este un vin versatil, greu de vinificat și extrem de capricios, cu o coajă subțire, o culoare palidă, ruginie, cu puține urme de tanin. A fost identificat drept cel mai scump vin al lumii, cu un preț ce urca până la 20 000 euro sticla. Suav, cu arome de cireșe negre, de zmeură, de fructe roșii, culminând cu nuanțe de ciupercă, de frunză umedă de pădure, de vanilie și de ciocolată amăruie, are un ușor miros de fier, ceea ce îl face potrivit cărnii de vânat și trufelor. Pinot Noir-ul este păstrat în butoaie din lemn de Franța, conferindu-i o notă palidă de coriandru și de lemn dulce. 
        Emmentaler, o brânză originară din Valea Emmental din Elveția, completează în mod optim acest vin, prin gustul ei acid, fructat, dulceag-acrișor, de nucă, prin mirosul de ciuperci și de drojdie și prin culoarea uniformă, întreruptă de găurile de fermentație ca rezultat al acțiunii acidului probiolic, ceea ce o fac un tip de brânză greu de obținut. 

                       Photo: Daniel Botea

         Feteasca Neagră, un vin corpolent, de o complexitate și intensitate a aromelor fără seamăn, ce ți se topește în gură și îți animă papilele gustative, zvârcolindu-se poznaș pe nuanțe de prună uscată, de cireașă neagră, de ciocolată amăruie, cu zvâcniri de vanilie, de lemn de stejar și un gust exotic de cuișoare, se aprinde în pahare într-un șuvoi purpuriu, rotund, ce trădează o personalitate puternică. Cunoscut în popor și sub denumiri precum "Coada rândunicii", "Poama fetei neagră" ori "Păsărească neagră" și fiind un soi greu de vinificat, își descoperă strămoșii în vița sălbatică de pădure, pe care dacii o cultivau în teritoriul cuprins între Nistru și Carpați. Feteasca Neagră este un vin păstrat și comercializat în sticle cu umeri, sticle de Bordeaux, ideale pentru vinurile cu viață lungă ce lasă depuneri. Însă nu vă faceți griji, depunerile nu se vor năpusti în pahar, căci, dat fiind nivelul ridicat de concentrație, acestea nu părăsesc sticla. Bucurându-se de o persistență aromatică medie, este însoțitorul optim al mâncărurilor tradiționale românești, în speță ale celor ce au în componență carne de porc. De asemenea, pare că topește aromata brânză British Cheddar, aceasta din urmă pierzându-se printre faldurile vinului violaceu, stimulându-l cu aromele ei fructate de căpşună, de pepene, de piersică, dublate de mirosul ușor înțepător de unt.  Acest tip de brânză, izvorâtă de pe plaiurile înverzite ale Somerset-ului, în Marea Britanie, cucerește prin textura ei fermă, însă fărâmicioasă, dar și prin tuşele de nucă și arahide, ce potențează intensitatea vinului cu o persistență aromatică medie. 

                       Photo: Daniel Botea

      Următorul vin degustat, un Merlot menit să seducă prin atingerea catifelată, cu șarmul conferit de gustul de scorțișoară, de ciocolată, de dulceață de cireșe cu miros de fum ce ne poartă pe brațele copilăriei, răsare îndrăzneț în pahare cu arome de cireșe negre, de zmeură, de fructe negre și roșii,  de vișine,  de prune și uimește prin prezența indubitabilă a taninilor. Este cel mai răspândit soi de struguri roșii,  care a fost introdus de către August Joseph Ville împreună cu Muscatul Otonel și care se coace cu două săptămâni mai devreme decât Cabernetul; ușor de vinificat, acest soi acumulează mai mult zahăr dacă vremea se menține caldă. Pentru a compensa lipsa de aciditate, strugurii se culeg înainte de maturitatea deplină.  Asociat cu varianta olandeză a Emmentaler-ului, Maasdam, care presupune un proces de maturare dificil, căci se urmărește atât obținerea găurilor de fermentație,  cât și a gustului dulceag, ușor amărui, vinul pulsează sub aromele fructate, de nucă și structura fermă a Maasdam-ului într-o persistență aromatică medie.

                        Photo: Adrian Sora

        Cel care a încheiat prezentarea a fost cel considerat regele vinurilor, un vin neastâmpărat, cu un caracter puternic, bărbătesc, temperat doar de tonurile de zmeură, de cireșe negre, de taninul ce îi întărește corpul și îi conferă echilibru: Cabernet Sauvignon. Acest vin are nevoie de o perioadă de maturare de cca 190 de zile și strălucește prin culoarea opacă și mirosul de piper alb si astringent. Întrucât unui vin cu personalitate i se potrivește un tip de brânză cu o structură deosebită, Grana Padano, cu textura ei granulată și gustul fin,  dulceag, de alune și nuci, nu numai că reprezenta un produs nelipsit atât din cămările nobilimii, cât și de pe mesele țărănimii, însă stinge avântul Cabernetului cu un curaj uimitor. 
        Toate vinurile prezentate sunt păstrate în sticle cu dopuri de plută, căci acestea îi permit aerului să pătrundă în sticlă. Pentru a evita pătrunderea unei cantități de oxigen ce ar putea interfera cu procesul de învechire al vinului și ar conduce la oxidarea acestuia din urmă, se recomandă ca sticlele de vin să fie păstrate orizontal.

Fetească Neagră: neastâmpăr
British Cheddar: plenitudine
Fetească Neagră și British Cheddar: bucurie

Degustare multiculturală

     

                  Photo: Adrian Sora 

   "Timpul nu mai are răbdare", spune Marin Preda în romanul Moromeții, așa cum a galopat nerăbdător pentru a veni în întâmpinarea reuniunii multiculturale româno-poloneze, desfășurată pe 19 ianuarie la Centrul Cultural Polonez, a cărei gazdă a fost lect. dr. Magdalena Filary. Cu o grijă desăvârșită, Magda a strâns laolaltă reprezentanți polonezi ai Contingentului Militar stabilit la Craiova și 10 bloggeri olteni pentru a ne ostoi setea cu un strop de vin din gama Domeniile Sâmburești ale cramei cu același nume, spre a le îmblânzi pe acestea din urmă cu trei tipuri de brânzeturi poloneze aduse special din Polonia și a le stinge cu Aqua Carpatica. 

                 Photo: Adrian Sora

   Domeniile Sâmburești, una dintre cramele care, alături de crama Vinarte, sunt de origine controlată și se numără printre cele mai cunoscute din județul Olt, este renumită pentru vinurile sale roșii. Vinul Sauvignon Blanc, însă, îşi ițeşte căpșorul blond de pe platourile Sâmbureștiului și Vitomireştilor, cu eleganța caracteristică regiunii Bordeaux, de unde este originar, răspândind un parfum de citrice, de flori de iasomie și de livadă înflorită și captivând cu gustul său de citrice, gutui și cireșe albe. Răsturnat în pahare până la circumferința maximă  a acestora pentru ca aromele să se facă simțite cât mai bine, cu mâna ținută pe piciorul paharului, nu pe balon, acest vin ni se dezvăluie prin culoarea sa limpede, ce bate spre miere, chihlimbar sau galben pai, prin aciditatea sa medie și un post-gust de 5-6 caudali, căci alcoolul (12,5%) și aciditatea trebuie să fie echilibrate. Se servește rece, cu pește, cu brânzeturi proaspete precum Camembert și Brie, însă și cu deserturi cu nucă și dovleac. 

 Daniel Botea ne-a explicat semnificația  denumirilor înscrise pe sticlele de vin, și anume:
DOC - denumire de origine controlată 
CMD - cules la maturitate deplină 
CT - cules târziu 
CIB - cules la înnobilarea boabelor

                    Photo: Adrian Sora

       Chardonnay, un vin vesel și nobil, dintr-un soi cules târziu, bucură simțurile cu aromele sale florale, de pomi fructiferi încărcați de flori, de mere verzi, de fân uscat și de grapefruit, cu un gust tandru de vanilie, untos, mai delicat și mai catifelat, migdalat, care, în urma efectului retronazal, când vinul este ținut prizonier între cerul gurii și limbă, permițând miresmelor să urce spre nas, revelă o persistență de aproximativ 4-5 caudali și înfrânge culoarea sa galben-aurie. Se pretează foarte bine preparatelor slabe din pui, peşte și fructe de mare și pare că plânge prin lacrimile ce rămân pe pereții paharului (numite "glicerol", apar la vinurile mai vechi).

       Cel de-al treilea vin degustat a fost un vin premiat cu Medalia de Aur în anul 2019 la Paris, în cadrul uneia dintre cele mai renumite competiții oenologice internaționale, Vinalies Internationales,  organizată de către Uniunea Oenologilor Francezi. Chardonnay Chateau Valvis, un vin căruia în Burgundia i se spune "Alb de Burgundia" și al cărui nume derivă din latinescul "cardonnacum", ce semnifică "pământul lui Cardus" ori "pământul cu ciulini", se distinge prin delicatețea sa și aromele de vanilie împrumutate de la butoiul în care a fost maturat, cu un corp suplu, însă mai mare decât cel al vinului anterior. Nu lipsesc nici mirosul floral, gustul proaspăt,  de fructe exotice (mango, ananas), de mere verzi, de piersici, caise, pere, cu urme de unt și alune. Cu cât strugurele este mai copt, cu atât aroma este mai intensă,  iar un câștig al acestui vin este acela că nu lasă să transpară alcoolul de 14%, căci este perfect echilibrat de arome și rotunjit de baric. Cu cât vinul este mai apropiat de consistența apei, corpul acestuia se înclină spre mic.  Însă, dacă densitatea lichidului este mai aproape de cea a laptelui, corpul vinului este considerat a fi unul mare. La fel ca Chardonnay-ul simplu, și acesta se pretează  preparatelor din carne albă,  din pește,  brânzeturilor și sosurilor ușoare. 

       De aceea, brânza asociată a fost Tilsit (Tylżycki în limba polonă) care, inițial, a fost produsă în Elveția, în Valea Emmental. Elvețienii, însă, au purtat cu ei rețeta în secolul al XIX-lea până în Tilsit, pe vechile teritorii ale Prusiei, ce se regăsesc în prezent în Rusia. Dispunând de ingrediente diferite,  începând cu laptele de vacă până la tipurile de bacterii și de mucegai, încercarea de a crea o brânză care să o reflecte întru totul pe cea produsă în valea Emmental a eșuat și astfel a luat naștere Tilsit-ul de astăzi care se regăsește și în România, în zona Bucovinei. Având o culoare uniformă, cu mici găuri de fermentație care pot fi găsite doar la brânzeturile proaspete (cele maturate nu dispun de așa ceva) și trădând un gust de unt, de iarbă verde, de fân, cu o nuanță abia sesizabilă de afumat, această brânză este un pic elastică, fermă, se aseamănă cu cașcavalul obișnuit, este de o complexitate medie, nefiind maturată foarte mult. Conținutul său de grăsime variază intre 30 și 60%.

  Vinurile rose precum Roze-ul de Sâmburești, cu a sa culoare ruginie, se consumă, de regulă, în primul an de producție, contactul dintre pieliță și pulpă realizându-se timp de câteva ore, căci în pieliță se află taninii și aromele. Dacă culoarea sa se îndreaptă către un roz ce dă în portocaliu ori chiar galben, acest lucru indică faptul că vinul se află în ultima perioadă de viață. Acest rose, menit să îți inunde simțurile cu arome de fructe de pădure, de fragi, de cireșe și de coacăze, a luat naștere în urma unui cupaj între Cabernet Sauvignon și Merlot, pierzându-și din aciditate. Este un vin zglobiu, ce îți râde în pahar și te însoțește la întâlniri romantice și la serate elegante, alăturându-se mâncărurilor picante, fructelor de mare și brânzeturilor ușoare. Asociat brânzei Gołka, originară din regiunea Sileziei, vinul rose îi potențează gustul afumat și delicat, precum și textura moale și ușor elastică. 

     Ultimul vin degustat, un Merlot ce respiră tinerețe prin toți porii, seduce, într-un mod suav și feminin, prin culoarea opacă, prin dulceața afumată de cireșe care se strecoară printre fibre amintind de copilărie, prin gustul pregnant de ciocolată și de scorțișoară și se rostogolește pe cerul gurii cu mângâierea sa astringentă, catifelată, taninoasă, căci nu mai alunecă la fel de ușor,  într-un post-gust lung, ce poate însoți orice tip de mâncare. Brânza Oscypek acoperă vinul cu gustul său picant, de castane și de fum, transformând complet această experiență gustativă într-una deosebită. Originară din munții Tatra, se realizează din lapte sărat și nepasteurizat de oaie, fiind spefifică regiunii Podhale.