“Sorgul roșu” ne introduce în universul a patru generații a căror istorie este îmbăiată în sângele vărsat în timpul celui de-al Doilea Război Sino – Japonez (1937-1945). Narațiunea este fragmentată, alternând între diverse planuri narative și conferindu-i memoriei individuale un puternic caracter colectiv.
Sorgul roșu reprezintă nu numai liantul dintre pământul ce absoarbe cu nesaț marea de sânge vărsat și cerul către care se înalță toate rugile, ci și un reper locativ dătător de speranță, tărâmul de confluență dintre viață și moarte. Aici se moare, aici ia naștere viața, aici se duc cele mai aprige bătălii, aici se respiră precipitat și încetișor, aici ființa devine neom și fiarele se transformă în ființe capabile de gândire rațională.
Viața omului se întrepătrunde, este continuată, dezvoltată, justificată concomitent de reacțiile violente ale animalelor, în ciuda aparentei lor înzestrări cu atribute omenești. Aceasta se constituie într-un soi de vast poem epic, în care impulsivitatea și forța brută sunt intensificate de cromatica agresivă care pare că te scufundă într-o mare nesfârșită de sânge și de suferință.
Nimic nu pare să fie derizoriu, tot mediul înconjurător devine palpabil și creează senzația unui decor maleabil, care se schimbă în acord cu intențiile autorului. Construcția personajelor este una atipică fiindcă ele nu reprezintă o imersiune într-o viziune maniheistă a lumii, ci ilustrează într-o manieră pertinentă, pe rând, din vreme în vreme, cele două forțe primordiale în care lumea este împărțită.
Autorul nu își menajează lectorul, oroarea faptelor comise este redată integral, fără menajamente, aceasta este menită să cutremure, să producă dezintegrarea universului personal, care se transformă într-unul sinistru, dezgustător, concentrat într-o hăituire permanentă. Cadavrele din gropile comune neacoperite sunt devorate de haita de câini sălbatici, fapt care pare să le confere trăsături omenești, raționale, scenă ce pare o replică la cele în care câinii devin hrană pentru oameni. Oamenii, în schimb, par a se sălbătici și a fi capabili de o violență exacerbată asociată adeseori animalelor.
Este un volum greu de digerat, prin realismul faptelor descrise și încărcătura emoțională pe care o dezlănțuie în urma fiecărei secvențe narative. În contextul în care în țara vecină se desfășoară un război dureros și periculos, lectura acestui roman se dovedește a fi cu atât mai potrivită în aceste momente, în care oprirea sa pare a fi atât de dificilă.
No comments:
Post a Comment