Personalizare, promovare, vânzare. Cum obții vizibilitate pentru brandul tău

 

                  Sursa: https://blog.hslu.ch/

  Epoca modernă a transformat ideea  de „personalizare” în relația cu individul într-un scop în sine, în liantul ce asigură premisele unei colaborări fructuoase ori ale creșterii șanselor de reușită prin integrarea sa în strategia de marketing. Prin concentrarea atenției asupra conceptului de „persona”, pe care C.G. Jung îl definește ca fiind acea mască socială care ne transformă în entități dezirabile în ochii societății, corelarea brandului cu anumite valori ce ar putea avea ecou în rândul unui public țintă reiterează tendința de a veni în întâmpinarea nevoilor clientului cu un produs cât mai vizibil și mai maleabil. 

Astfel, se țintește integrarea publicului țintă într-un grup de apartenență din punct de vedere valoric, prin convingere sau rezonare, al cărui scop final este consumul de bunuri sau îmbunătățirea calității activității desfășurate.

Cu o gamă largă de materiale promoționale ce pot fi personalizate, Goodiebags vine tocmai în întâmpinarea acestui scop final, acționând precum un adjuvant întru construirea, respectiv, consolidarea conexiunii dintre un brand și publicul țintă. Acordând o atenție deosebită cerințelor clientului, fără o încărcare exhaustivă a procesului de selecție și de prelucrare a comenzii, Goodiebags propune o colecție de produse metodic organizată. 

Printre cele mai des întâlnite produse personalizate se numără articolele de birou, utilizate adeseori de către universități fie la zilele porților deschise pentru promovarea ofertei de studiu, fie la conferințe, simpozioane, colocvii unde contează pe participarea unor invitați din alte centre universitare naționale ori internaționale. Iată mai jos un pix ce poate fi folosit într-o sumedenie de moduri la care nu v-ați fi așteptat, ce poartă sigla Politehnicii din București:

Șurubelniță în cruce și șurubelniță obișnuită în capăt, o mică riglă de-a lungul pixului, un suport pentru telefon și un stylus pen pentru un smartphone cu touchscreen:

De asemenea, corporațiile apelează adesea la cadouri personalizate atât pentru promovare în cadrul târgurilor de joburi, însă acestea sunt achiziționate și pentru angajați în cadrul trainingurilor, team building-urilor ori pentru a-i surprinde cu daruri deosebite, personalizate, oferite cu ocazia sărbătorilor. 

Pentru cei ce adoră să hălăduiască pe cărări întortocheate și nesfârșite de munte așa cum o fac eu, rucsacul de mai jos este alegerea ideală pentru o zi petrecută în natură cu prietenii, cu familia, ori pentru a te aventura împreună cu colegii către următoarea activitate planificată:

                  Sursa: https://goodiebags.ro/

              Sursa: https://goodiebags.ro/
      

Cu cât numărul produselor personalizate și puse în circulație este mai ridicat, cu atât mai mult crește vizibilitatea companiei pe piață. Cu cât ești mai vizibil, cu atât mai multe șanse vei avea de a vinde, spunea afaceristul Grant Cardone într-un documentar realizat de Discovery.

Tu cum ți-ai cheltuit bugetul alocat promovării?

Savurăm din plin Brânzeturi cum se cuVin

  

Sub auspiciile prilejuite de către Asociația Bloggerilor Olteni și de DicționarCulinar.ro, călătoria imaginară gustativă pe colinele Sâmburului s-a transformat, prin ambianța primitoare, familiară și discretă de la Ribs House, într-un adevărat vis al unei nopți de vară, a cărui sete a fost ostoită de Aqua Carpatica. Cu razele fremătânde ale soarelui scrutând languros încăperea prin ceața deasă a perdelelor, ne-am cufundat pe nesimțite în istoria fascinantă a podgoriei și a cramei Domeniile Sâmburești, care a jucat un rol important de-a lungul secolelor nu doar în economia țării, cât și pe scena politică a acesteia din urmă. 

       Pe spinarea boltită a Dealului Sâmburu, așadar, se odihnește încă de pe la mijlocul mileniului trecut o podgorie ce avea să reprezinte, pe atunci, dovada înnobilării boierului și logofătului Theodosie Rudeanu de către domnitorul Mihai Viteazul, a cărui mână dreaptă era, fapt consemnat cu conștiinciozitate în ceasloavele bisericești ale acelor vremuri. Apoi, cu timpul, aceasta a devenit o parte a patrimoniului unui mare vistiernic al lui Matei Basarab, pentru ca, după intrarea în stăpânirea familiei Brâncoveanu, să se retragă sub aripa protectoare a lui Vintilă Brătianu. 

  În anul 1906, are loc relansarea Sâmbureștiului, căci Brătianu, dorind să înnobileze arta cultivării viței de vie în spațiul românesc, caută îndrumare acolo unde obârșia nobilă a vinurilor reprezintă întâia lor carte de vizită, reușind, cu ajutorul consultantului francez August Joseph Ville, să planteze și să înlesnească aclimatizarea unor soiuri de origine franceză precum Merlot și Cabernet pe relieful sinuos al moșiei sale de pe Dealul Sâmburu. Această cooperare și implicare se dovedește atât de fructuoasă, încât douăzeci de ani mai târziu, în 1926, Cabernet Sauvignon-ul cultivat aici iese triumfător în urma unei expoziții de la Paris.

                Sursa: www.samburesti.com

         

           După această dată, vinurile românești capătă din ce în ce mai multă notorietate și devin o adevărată monedă de schimb și de construire a relațiilor politice internaționale căci, dacă vom da crezare poveștilor depănate de-a lungul timpului, nu numai plecarea rușilor din România în vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost negociată cu vin de Sâmburești (Cabernet), însă și premierul Republicii Chineze s-a arătat convins în 1966 de sfaturile Anei Aslan de a servi cel puțin două pahare de vin pe zi. În anul 2005, Sâmbureștiul a fost supus unui nou proces de reinventare în urma investiției de 15 milioane de euro a lui Jean Valvis, iar acum însoritele coline adăpostesc atât Vitipomicola Sâmburești,  cât și Vinarte.

       Sauvignon Blanc, un vin ce își trage rădăcinile din regiunea Bordeaux, lucru semnalat și prin tipul de sticlă alungită, înaltă, cu umeri, este unul dintre părinții Cabernet Sauvignon-ului, fiind, totodată, și unul dintre cele mai vechi vinuri. Îmbătându-ne cu două tipuri de experiențe olfactive, care se descoperă cu răbdare înainte de agitare, iar apoi ne înlănțuiesc într-un vârtej senzorial post agitare, acest vin versatil își revarsă blondele-i valuri, răspândind un parfum de flori de iasomie, de citrice, de frunze de tomate, pentru ca apoi să ne călăuzească spre un gust ierbos și fructat, de citrice, de cireșe albe și de gutui. 

   Cu o aciditate medie, cu un post gust de 5-6 caudali și prin culoarea sa limpede ce amintește de chihlimbar, de miere și de galbenul palid al spicelor de grâu, acest vin poate fi asociat brânzeturilor proaspete precum Camembert și Brie, felurilor de mâncare pe bază de pește, însă și deserturilor cu nucă și dovleac. Apărută după zbuciumul Revoluției Franceze și odată cu Republica Franceză, brânza Camembert, considerată un simbol al Franței, a fost produsă după instrucțiunile unui preot din regiunea Brie pentru soția unui fermier din Normandia. Această brânză suavă, fină, cu o textură moale, catifelată, din lapte de vacă, se pierde printre faldurile vinului auriu, temperându-i aciditatea și surprinzându-l cu aroma dulceagă ce persistă, de ciuperci, prin spargerea crustei.

      Considerat a fi vinul care înțelege femeile, Chardonnay-ul, acest vin cu specificitate, un vin de terroir, exprimă foarte bine caracteristicile solului, fiind, totodată, cel mai cultivat soi din lume. Originile sale se întind până în Burgundia, o regiune cunoscută pentru vremea rece și solul sărat, trăsătură explicabilă prin proximitatea mării. Se spune că, pentru un vin, nu există ani proști, ci ani normali, ani buni și ani foarte buni, iar vinul își capătă personalitatea în urma intervenției a trei factori principali: locul, timpul (anul) și vinificatorul. Fiind un vin ce debordează de veselie și de neastâmpăr, considerat un soi puțin aromat, Chardonnay-ul nu doar că se pretează la învechire la baric (primii care au făcut acest pas au fost americanii), însă dispune și de două tipuri de arome primare ce variază în funcție de climă, de la flori de soc și pepene sau papaya în zonele calde, la frământări aromatice de citrice, de mere verzi și de limetă în zonele reci. 

  Aroma secundară este produsul drojdiei și al temperaturii de vinificație (~ 15°C). Comercializat într-o sticlă de Burgundia, de tip Schlegel, vinul Chardonnay este considerat a fi un vin cu corp, ce cu greu poate fi asociat preparatelor din carne roșie, însă care vibrează cu ușurință alături de un pește gras, de carne la grătar și de un pește cu sos greu. Acest vin pulsează ușor în compania aromatei brânze British Cheddar, originară din plaiurile înverzite ale Somerset-ului, unde a fost produsă pentru prima oară în secolul al XVI-lea. O brânză cu un ușor miros înțepător de unt, cu tușe de alună,  de nucă și pulsații fructate de piersici, de pepene și de căpșună, British Cheddar cedează în fața acestei asocieri, încordându-se într-o zvâcnire a texturii ferme, dar sfărâmicioase.

                   Sursa: www.coroflot.com

  Ne-am avântat apoi spre culmile prăpăstioase ale unui elegant vin roșu,  Pinot Noir, specific zonei Burgundiei, despre care se spune că, dacă Dumnezeu a creat Cabernet Sauvignon, Pinot Noir este mâna satanei, căci, în ciuda versatilității și a delicateții sale, este un vin extrem de capricios, greu de vinificat, un strugure cu o coajă subțire, în care se observă o prezență scăzută a taninului. Este vinul cel mai scump din lume, care s-a vândut cu un preț ce urcă și până la 20 000 euro sticla. Răsturnat în pahare, se zvârcolește poznaș într-o culoare palidă, violacee, înseninat de un gust pământos, cu arome de ciuperci, de pământ reavăn de pădure, din care izvorăște un șuvoi de arome de vanilie, de ciocolată amăruie, de fructe roșii alături de nuanțe de cireșe negre și un ușor iz de fier, ceea ce îl face potrivit pentru o asociere cu trufe, cu carne roșie sau de vânat. Păstrat în butoaie de lemn de Franța, Pinot Noir-ul capătă note răzlețe de lemn dulce și de coriandru. 

      Unui vin greu de obținut nu îi putea fi asociată decât o brânză la fel de greu de produs, fiindcă în procesul de fabricație al acesteia sunt necesare două tipuri de acizi: acidul butiric - cel care îi conferă un gust untos - și acidul propionic. Acesta din urmă este cel ce degajează CO2 în vederea obținerii găurilor specifice acestui tip de brânză. Originară din Valea Emmental din Elveția, brânza Emmentaler are nevoie de o floră specifică, în care să se regăsească ierburi din care se poate obține apoi acidul propionic. De asemenea, prin  gustul ei dulceag-acrișor, fructat, cu tonuri acidulate, de nucă și un miros de ciuperci, de drojdie, acest tip de brânză se întrepătrunde într-un mod uniform, într-o asociere psihologică, nicidecum complementară, cu maiestuozitatea Pinot Noir-ului, aceasta fiind și combinația mea preferată.

     Ultimul vin degustat, Cabernet Sauvignon, se remarcă prin caracterul puternic, prin corpul zdravăn, pulsând de viață, astâmpărat de nuanțele de cireșe negre, de zmeură, de gustul pronunțat de tanin ce încheagă ființa și dezleagă limbile, uniformizându-se într-un vin bărbătesc, de Bordeaux, în urma căruia pot rămâne depuneri, chiar și după o perioadă de maturare de 190 de zile. Culoarea sa opacă și mirosul său astringent, de piper alb, îl îmbracă în strălucire, iar Grana Padano, a cărei rețetă de preparare se spune că datează încă din secolul al XII-lea, din Valea Padului, în Italia, stinge avântul Cabernetului prin gustul suav, ușor dulceag, cu o tentă sărată,  de alune și de nuci și prin textura granulată și rigidă.

Pinot Noir: integritate

Emmentaler: capriciu

Pinot Noir și Emmentaler: plenitudine 

Știați că...?

• Un vin ce provine dintr-o regiune mai rece dispune de o aciditate ridicată, însă de un buchet de arome mai restrâns, în vreme ce vinurile din zonele mai calde se bucură de o paletă de arome mult mai bogată,  dar aciditatea este mai redusă. 

• Vinurile sunt păstrate în sticle cu dopuri de plută fiindcă astfel i se permite aerului să pătrundă în sticlă.

 

Aromele timpului

      

      Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii cutreieră tărâmul aromelor și al uleiurilor parfumate în căutarea pulsului ritualic, în scopuri curative, psihosomatice și de înfrumusețare. Civilizații străvechi precum egiptenii, grecii, romanii, indienii le considerau obiecte de lux și modalități de conservare a tinereții, fiind deseori utilizate în ceremonii de transcendere a ținuturilor zeilor ori ale spiritelor, inducând o stare de relaxare, de pace mentală și de plenitudine spirituală propice acestor ritualuri. O întrebuințare mai complexă a uleiurilor esențiale obținute prin distilare s-a ivit în secolul al XI-lea sub forma unor mijloace de vindecare. Conceptul de aromaterapie a apărut abia în 1937 în spațiul francez, după ce în 1910 uleiul de lavandă este folosit pentru tratarea unei arsuri, iar în cel de-al Doilea Război Mondial un chirurg francez apelează la proprietățile lui antiseptice pentru îngrijirea soldaților răniți pe câmpul de luptă. Acest tip de ulei este, de regulă, obținut prin presarea sau distilarea frunzelor, a fructelor, a florilor sau chiar a întregii plante pentru extragerea uleiului volatil, fiind necesare cantități uriașe de materie primă pentru obținerea câtorva picături de concentrat. De pildă, se spune că pentru a extrage câteva picături de ulei de trandafir vor fi utilizate aproximativ 1 000 de petale de la acest tip de floare. 

         Departe de a avea o gamă de întrebuințare limitată, uleiurile aromaterapie pot fi utilizate în băile terapeutice,  pentru masaje, pentru inhalări directe, pentru înmiresmarea săculeților parfumați și a decorațiunilor de Crăciun, stropirea florilor de potpourri și îmbunătățirea calității aerului dintr-o încăpere, utilizând un difuzor cu ultrasunete sau un vas ceramic de aromaterapie. Cercetătorul Robert Tisserand a obținut rezultate remarcabile în urma studiilor sale în ceea ce privește persoanele suferinde de depresie sau de anxietate. Mai mult decât atât, aceste uleiuri parfumate:

• Pot fi adăugate peste lumânările parfumate
• Pot funcționa ca un înlocuitor de balsam de rufe
• Pot fi adăugate pe filtrul aparatului de aer condiționat pentru mărirea puterii de concentrare și eliminarea stării de oboseală mentală 
• Pot fi folosite ca odorizant de mașină 
• Pot ajuta la îndepărtarea mirosurilor neplăcute 

         Astfel de uleiuri volatile propune brandul de produse de aromaterapie Aroma Land, marcă a companiei românești Electric Masters SRL, lansat cu 20 de ani în urmă și extins cu puncte de producție în spațiul autohton, dar și în ținuturi exotice precum India. Colaborând cu mari lanțuri de magazine ca Dedeman, Meli Melo, Charisma și Auchan, brandul propune patru tipuri de produse de aromaterapie: uleiuri volatile, săculeți parfumați, bețișoare parfumate și potpourri, într-o călătorie seducătoare a simțurilor prin teritorii exotice, contribuind la armonia trupului, a sufletului, și a minții printr-o simfonie reconfortantă a condimentelor. 

       Scorțișoara, condimentul meu preferat, are o vechime de peste 4 000 de ani, fiind utilizată încă din vremea Egiptului Antic în chip de ofrandă oferită zeilor ca semn al recunoștinței; extrem de valoros, acest condiment era considerat de vechii indieni drept un afrodiziac, un potențator al energiei și al bunei funcționări a sistemului circulator, devenind, cu timpul, un leac universal. Cu peste 250 de tipuri de scorțișoară ce provin din scoarța interioară a unor copaci veșnic verzi din soiul Cinnamomum, scorțișoara se întâlnește cu precădere în Sri Lanka, Madagascar sau Brazilia (soiul Ceylon) ori în țări est-asiatice precum Vietnam, China și Indonezia  (soiul Cassia) și se obține din decojirea acestei scoarțe și uscarea la soare, fapt ce explică aspectul încolăcit al batoanelor de scorțișoară. Cu un nume ce provine din ebraică sau arabă ("amomon" - "plantă aromată") ori din grecește  ("kinnamomon"), acest condiment este ideal pentru un ulei parfumat cu aromă de scorțișoară, ce ne readuce pe tărâmul copilăriei și al orezului cu lapte și cu scorțișoară,  al plăcintelor aburinde cu mere și al cănilor generoase de cacao cu lapte încununate cu o ploaie dulceagă și înțepătoare de scorțișoară. Nu în ultimul rând, acest ulei are efect antibacterian, antifungic și de combatere a microorganismelor. 

          Originar din India,  sud-estul Chinei, Vietnam și Pakistan, portocalul a ajuns în Europa cu ajutorul populației arabe, iar denumirea preluată de limba română provine din limba greacă modernă  ("portokálli"). Specific țărilor mediteraneene în speță, acest fruct este un bun remediu contra tensiunii arteriale,  contribuie la o bună funcționare a sistemului imunitar și reduce efectele îmbătrânirii. Uleiul volatil asociat portocalei nu doar reduce stresul, anxietatea și produce impulsuri de energie, însă aroma lui suavă trezește dorul de sărbători de iarnă îmbelșugate,  de săculeți de plasă mustind de portocale reci și parfumate care miros a Crăciun și a bucurie tinerească.

            Recomandat de Plinius cel Bătrân contra bolilor de stomac, mărul, deși un fruct comun, transpune în uleiul parfumat Aroma Land cu aromă de măr plenitudinea miresmei pulpei fragede de fruct dintr-o livadă de meri cu crengile plecate de ciorchini grei de mere coapte. Cu un efect benefic pentru stările de astenie, de insomnie, de surmenaj și de convalescență,  uleiul esențial de măr te aruncă sub razele blânde ale soarelui într-o dimineață proaspătă de vară. 

            Frăgezimea acestor arome și exotismul farmecului oriental cu care pot decora spații închise transformă uleiurile parfumate Aroma Land în soluția ideală pentru o ambianță reconfortantă, rafinată și proaspătă. 

The Creek

 

        I remember when I was a kid the creek was filled with water. I used to stare at it for hours, throw pebbles at it and watch how a distorted image of myself was slowly fadding away. The green water swallowed them and responded with little bubble sighs, as if a miraculous creature was about to crawl out of it, grab me by my legs and drag a screaming and swirling little girl back to its hellish lair. I was afraid of its waters, that I might drown and my body would be carried away for miles before anyone could even notice that I was missing. Little that I knew that the creek did not have such strong currents. Nevertheless, it had an attraction force I could not resist. I followed the leaves in their motionless dance on the water surface, describing circles, as if caught in a ritual older than the world itself, summoning unseen and silent water spirits. Noisy frogs popping their fat eyes out of the water attempted an approach but suddenly stopped at the sight of this intriguing stranger in her little dotted dress, with her curly soft hair caressing her fragile shoulders, wondering why on earth would she let her little fingers rest on their water, their home, their sanctuary. 

         This eerie creature was moving back and forth along the creek bank, pausing every once in a while to listen to the noisy silence of the surroundings, suddenly turning around and expecting to be facing an unknown force that would knock her down and punish her for having invaded this sacred space. She was protected, she could hear them whisper.

În salonul boieresc cu dulceață

  

 În casele boierești de odinioară, oaspeții ocupau un loc de seamă. Fiecare ungher tresălta în tremurul gingaș al veşmintelor de mătase. Cărți de vizită păstrate cu sfințenie în lăcaşe din lemn de trandafir, pălării proptite în antreu, zbuciumul neastâmpărat al trupurilor cotropite de bucuria revederii - toate acestea împletindu-se în jurul aceluiași nucleu: măsuța încărcată de piese ale unui serviciu fin de ceai din care acesta din urmă răsufla din greu, încețoşând privirile şi aburind încăperea. Pe platourile bogate, biscuiții cu unt și dulceață, fursecurile cu ciocolată, prăjiturile încoronate de creme multicolore şi îmbietoare se întreceau în simfonia aromelor cu farfuriile ce gemeau de roua dulceții. Din vreme în vreme, jupâneasa potolea neliniștea mută a farfurioarelor cu alte dulcețuri din cămară, ce se revărsau ca o lavă pe lingurițele de argint. 

     Ostoind pofta de dulce, simple, înecându-se într-o cascadă de clătite sau prăvălindu-se peste un codru cald de pâine, dulcețurile au reprezentat dintotdeauna un stindard al prețuirii oaspeților și o fermecare a simțurilor. 

        Din dragoste pentru oameni se naște şi dulceața de căpșuni cu busuioc a Veronicăi, fără zahăr, ceea ce înseamnă că, dacă am fi trăit încă în vremea crinolinei și a rochiilor ce tăiau răsuflarea din toate punctele de vedere, ne-am fi bucurat de acest desert al copilăriei fără grija că un corset prea strâns ne-ar putea determina să facem uz de sărurile parfumate. În schimb, acest produs artizanal și natural, neavând nici conservanți, nici aditivi, practic, nimic artificial, ne poartă pe aripile timpului înapoi la basmele copilăriei încondeiate de dulceață. Gustul dulce și proaspăt, grație busuiocului și îndulcitorului natural green sugar (extract de Stevia Rebaudiana și Eritriol - poliol natural), ce are gajul Societății de Nutriție din România, amintește de lingura de lemn a bunicii, înrourată de dulceața ce parcă ți se topea în gură. Lămâia, cu tenta ei amărui-acrişoară, completează acest curcubeu al aromelor.

      Pentru a regăsi farmecul și rafinamentul saloanelor boierești și domnești de altădată, cu texturi care care par că îți atrag papilele gustative într-un abis fără sfârșit,  îmbătați-vă simțurile cu dulceața de căpșuni cu Pinot Noir, păstrându-vă, totodată, serenitatea și surprinderea unei ploi de condimente precum scorțișoara, cuișoarele, anasonul și cardamonul. Dacă vă îndoiați că dulcețurile pot fi combinate cu vin, iată dovada irefutabilă că rareori eleganța culinară atinge asemenea spații aromatice. 

     La conac, în cerdac, cu o carte bună, o legătură zdravănă de flori de lavandă, sub mângâierea razelor de soare, sorbind cu nesaț dintr-un borcan de dulceață, beatitudinea capătă contururi palpabile. 

Hacksaw Ridge (2016)

   

   I usually don't write movie reviews because there are so many different emotions a movie could arise that it is nearly impossible to encompass them all. Truth is, this is a movie which makes you go through all the possible states. Not just an ordinary war movie on the Battle of Okinawa in 1945. This is a lesson of courage, the courage of being different, against all odds, of withstanding people's cruelty, the vicissitudes of life and war, of being alone and confronting your fears; of helping others when you yourself need help, the courage of loving in the middle of a superficial world, of trusting people who put you down, of spotting the fear in your enemy's eyes and not taking advantage of it. Having suffered that much as a kid, being raised by an abusive father and a fearful and submissive mother, and beaten just because you existed, and, in spite of all this, still finding it in you to offer your unconditional support to people who once humiliated you, is an act of bravery.

           Desmond Doss, the only medic and soldier who helped his severely wounded comrades everyone else had left behind on the battlefield at Hacksaw Ridge, managed to save 75 soldiers struggling to live, who had lost all hope of ever being rescued. Crawling through mud, hungry and aggresive rats, over human organs spreaded all over, walking over limbs separated from the bodies, constantly praying : "God, help me save one more!", and avoiding the bullets of the Japanese, Doss refused to ever pick up a gun again after having pointed his father with a pistol in an attempt to save his mother from being beaten again.
          Never has a man been judged more harshly than him, because we tend to justify our weaknesses and incapabilities by throwing mud at other people, by claiming they did things that never happened. We are used to judging people by applying our own filter and not putting ourselves in their shoes. Judging people by who they are or making wrong assumptions does not make you any better. The only way you'll get better is by fighting for yourself, not against the others. 

          Being considered a coward because he refused to touch or to carry a gun, or even a lunatic because he was reluctant to putting a halt to all of the humiliations and midnight fights, Desmond Doss showed the whole world what modesty is, what your love to God and to your comrades can lead you to, what faith is all about and being willing to die for your country.  Never go against your principles because, the moment you do that, you give up your identity. 
        Seeing the mass destructions, the horrors and the tragedy a war causes, makes me still wonder what do we need wars for? Why do we need to show the others that we are more powerful at the cost of a blood soaked piece of land? Guns don't communicate, people do. Why taking in more territory when we already have enough? Who will live on that conquered territory if our men are dead? 

         "Hacksaw Ridge" speaks about the importance of sticking together, of working together, of trusting each other. At a lower scale, it could also count as a metaphor for what teamwork should be all about. The American army's attempt to take control, to conquer Hacksaw Ridge happened twice: the lack of collaboration, their pride and infatuation, each one's tendency to think of himself as being superior to the others, the selfishness and the wish to prove themselves made them fail. 
       Their unexpected victory would not last and they had to withdraw. They would not climb the ridge a second time without the man who showed them what loyalty and comradeship is: Desmond Doss. The second attack against the Japanese army was delayed because Doss had to finish his prayers. 

        This time, the fact that they acted as a team, payed their efforts. Seeing his men consumed by the American flamethrowers and bullets, the commander of the Japanese batallion commits suicide in one of his bunkers. Human pain in all its forms is present throughout this movie and human kindness in some individuals never perishes. Man can defend himself even without a gun and asking for forgiveness when you know you're wrong is not a sign of weakness, but of courage. 
      Because confronting your fears is always an act of courage. 

North Railway Station

     Pantalonii ei negri șterg ritmic podeaua. Podeaua e neagră. Pe chipul ei, oamenii își înfig zilnic tălpile. Tresar la auzul vocii femeii din difuzor. Bagajele lor sunt pleoape îndărătnic închise. Ochii albaştri se opresc. Ochii albaștri îngheață. Se rostogolesc grăbiți înapoi pe chipul limpede. Carnea se strânge pe oase. Ochii albaştri o deschid, o strâmtează, o probează. Fata zâmbește. Ochii albaștri nu se închid. În tren, se-alungă, se cheamă. Zâmbet larg, fata luminează. Ochii albaștri înghit, sărută, răspund. Cu mâna încleștată pe mâner, bagajele se-aruncă pe urmele tălpilor. Ochii albaștri respiră prin lentilă. Pe pod, se apleacă peste margine. Rămân ochii căprui.  Ochii albaștri în ochii căprui. Ochii căprui în ochii albaștri. Între ei - roi de nădejde. Ochii albaștri bat mai repede. Ochii germani.

      Her black pants are rhythmically wiping the floor. The floor is black. Day by day, people dive their feet into its face. Jerking at the sound of the female voice from the loudspeaker. Their luggage is a stubbornly closed eyelid. The blue eyes suddenly stop. The blue eyes freeze. They roll back on the serene face. The flesh keeps tightening around the bones. The blue eyes are opening it, narrowing it, trying it on. The girl is smiling. The blue eyes fail to close. On the train, they are chasing each other, calling each other. A bright smile, the girl is shining. The blue eyes are absorbing, kissing, answering back. With the hand clutched on the handle, the luggage is bowling against the feet. The blue eyes are breathing through the lens. On the bridge, they bend over. The only ones left are the hazel eyes. The blue eyes within the hazel eyes. The hazel eyes within the blue eyes. Between them - a whisper of hope. The blue eyes are fluttering quicklier. The German eyes.

      Ihre schwarzen Hose wischen rhythmisch den Fußboden. Der Boden ist schwarz. Auf ihrem Antlitz schleppen die Leute ihre Füße.  Ein Zusammenzucken beim Hören der aus dem Lautsprecher kommenden weiblichen Stimme. Ihr Gepäck ist ein hartnäckig geschlossenes Augenlid. Die blauen Augen machen einen Halt. Die blauen Augen erstarren. Sie rollen sich in großer Eile zurück auf das heitere Antlitz. Das Fleisch verengt sich um die Knochen. Die blauen Augen reißen es, engen es ein, probieren es an. Das Mädchen lächelt. Die blauen Augen sind nicht zu. In dem Zug, sie jagen sich, sie suchen sich. Ein großes Lächeln, das Mädchen funkelt. Die blauen Augen schlucken, küssen, erwidern. Mit der Hand fest am Griff umgeklammert, kegelt das Gepäck gegen die Füße. Die blauen Augen atmen durch die Linse. Auf der Brücke, beugen sie sich über die Kante vor. Nur die braunen Augen bleiben. Die blauen Augen tief in den braunen Augen. Die braunen Augen tief in den blauen Augen. Dazwischen - Hoffnungsgesäusel. Die blauen Augen flattern schneller. Die deutschen Augen.

Sus pantalones negros trapean de manera regular el suelo. El suelo es negro. En su rostro, la gente arrastra sus pies. Sobrecogiéndose al escuchar la voz de la mujer del altavoz. Sus equipajes son párpados cerrados obstinadamente. Los ojos azules no se mueven más. Los ojos azules se quedan petrificados. Se tumban apurados de nuevo hacia el rostro claro. La carne se pega a los huesos. Los ojos azules la abren, la estrechan, la prueban. La mujer sonríe. Los ojos azules no se cierran. En el tren, se alejan, se llaman. Una sonrisa clara, la mujer es luz. Los ojos azules comen, besan, contestan. Con la mano pegada en el agarrador, los equipajes corren borrascosos tras los pies de la gente. Los ojos azules respiran a través de la lente. En el puente, se asoman donde él se acaba. Los únicos que quedan son los ojos marrones. Los ojos azules dentro de los ojos marrones. Los ojos marrones dentro de los ojos azules. Entre ellos - un pedacito de fe. Los ojos azules ondean más rápido. Los ojos alemanes.