Sunday, October 30, 2022

Evadare în Dealu Mare


Nu e ușor să te integrezi într-un grup deja sudat cu câțiva ani înainte de venirea ta. Teama de a fi doar tolerat, de a nu cunoaște limitele pe care le poți atinge, de a fi străin de subiectele de discuție preferate, de plăcerea depănării unor amintiri comune, de a cădea în ridicol și de a fi judecat pentru alegerile tale, de a fi intruziv și obositor în dorința ta de a cunoaște oamenii și de a ți-i apropia te determină să interacționezi cu precauție, să fii observator înainte de a fi actant, să aștepți înainte de a te comporta cu familiaritate. E curios cum două zile au fost de ajuns pentru a descoperi niște oameni extraordinari care m-au facut nu doar să mă simt confortabil în prezența lor, ci să mă gândesc cu nerăbdare la viitorul prilej de a mă bucura de compania lor. Povești, râsete, dezbateri pe cele mai bizare teme, oboseala cruntă care se furișa alene printre noi fără izbândă, ne-au însoțit, pe mine și pe bloggerii olteni, preț de aproape 4h în trenul ce ne-a dus de la Craiova la Ploiești, către weekendul cramelor deschise: Evadare în Dealu Mare

Ce este „Evadare în Dealu Mare”?


     Acest eveniment, aflat în 2022 la cea de-a treia ediție, reunește 15 crame care își deschid porțile un weekend întreg, pentru a le permite doritorilor să le exploreze cotloanele, dealurile ticsite de plante semețe, trăgând în piept aerul dulceag al strugurilor copți, să pătrundă în pântecele cramei însuflețite de forfota vizitatorilor și să dezlege tainele licorii care se revarsă în pahare. Dealu Mare este zona viticolă cu cele mai multe zile însorite pe an, cu un sol argilos și calcaros, bogat în oxizi de fier, pe care plantele de viță de vie îl adoră, în care 55 de crame sunt răspândite pe un areal întins în județele Buzău și Prahova, pe versantul sudic al dealurilor Istriței. Aici a luat naștere la finele anului 2019 Asociația Dealu Mare, în cadrul căreia o serie de crame cu recunoaștere și cu experiență din regiunea viticolă omonimă militează pentru creșterea calității producției și colaborează pentru o mai bună promovare a acestei zone. 


                    Foto: Daniel Botea

    Sub auspiciile aceleiași asociații, Evadare în Dealu Mare se remarcă drept o sărbătoare a vinului, oferindu-le participanților posibilitatea de a se bucura de peisaje idilice, de povești nebănuite și de arome amețitoare. O astfel de experiență te învață că vinul nu trebuie tratat cu superficialitate, ci descoperit cu fiecare aromă care îi compune istoria. Noi am optat pentru Traseul 1, care ne-a purtat pe meleagurile a trei crame ce merită cu prisosință să le fie trecut pragul: Domeniul Aristiței, Dagon și Davino


Domeniul Aristiței



     Valea Nicovani, satul din care izvorăște magica licoare a zeilor, atestat documentar încă începând cu secolul al XV-lea, se bucură de o veche tradiție  în ceea ce privește cultivarea viței de vie și producerea vinului.  Oameni importanți ai începutului de secol XX au rătăcit printre podgoriile nesfârșite sărutate de razele blânde ale soarelui, printre aceștia numărându-se și Ion Bujoiu, un fost ministru al economiei în perioada interbelică, ce a fost proprietarul acestor tărâmuri încântătoare până în anul 1947. Domeniul i-a fost confiscat de către comuniști după abdicarea forțată a Regelui Mihai și trecut în proprietatea statului, găzduind de-a lungul timpului ferme, IAS-uri și alte insistuții care deserveau comunitatea. După 1990, domeniul le este retrocedat moștenitorilor familei Bujoiu, de la care este cumpărat în 2013 de către Bianca Ioniță. Aceasta din urmă îi dă numele mamei sale, Aristița, un nume cu tradiție în această familie, transmis de patru generații din nașă în fină și transformă ruinele lipsite de strălucire - o clădire în care se odihneau peste noapte liceenii aduși de comuniști la culesul viilor - într-o cramă boutique nouă, ce respectă arhitectura locului, cu o construcție care pare desțelenită de pe coastele Mediteranei, îmbătată de soare. 


                   Foto: Xaara Novack

   Gazdele ne-au așteptat cu mese îmbelșugate, cu produse din partea locului și cochet aranjate, cu fețe de masă scrobite, brodate manual, cu o pâine proaspătă atât de pufoasă și de ademenitoare, încât, de închideai ochii, te și vedeai în curtea bunicilor, mușcând cu lăcomie din pâinea în țest a străbunilor. 

      După un scurt tur al cramei, unde ghid ne-a fost oenologul Cristian Tudor, a cărui amprentă se regăsește și pe sticlele din gama Vizionar, sticlele au fost destupate, iar somelierul Bogdan Dumitrescu ne-a prezentat cu răbdare și cu mândrie fiecare dintre cele 6 vinuri pregătite pentru vizitatori: Sauvignon Blanc, Riesling de Rin, Rosé, Chardonnay Rezerva, Cupaj Roșu 2019 Rezerva și Merlot 2019 Rezerva. Nu te-ai mai fi lăsat dus dintre rândurile de viță de vie care șerpuiau pe spinarea boltită a dealului și care te îndemnau să surprinzi valea ca un furnicar chiar din vârful colinei.



Crama Dagon Wines



    Numele celor de la Dagon Wines, o cramă artizanală mică, despre care nu mai auzisem până acum, ne-a suscitat interesul încă de prima oară când am văzut traseul pe care urma să apucăm la Evadare în Dealu Mare. Dagon, un nume care nu a fost ales întâmplător dacă mă întrebați pe mine, era zeul fertilității la asiro-babilonieni și al recoltei și pescuitului la semiți, pe a cărui imagine o regăsim nu doar în Biblie, ci și în opere de ficțiune precum povestirea lui H. P. LovecraftDagon”, despre care se spune că a prelucrat un element al mitului Cthulhu – povestea zeului mării, Dagon. 

     Ascunsă între dealurile încă verzi, crama Dagon te întâmpină cu motive vegetale chiar înainte de a-i trece pragul, ca pentru a-ți anticipa aventura bahică ce este pe cale să ți se aștearnă la picioare. De cum ai pășit în interiorul acesteia, îți ies în întâmpinare trei străjeri care te fac să uiți cu totul de scopul vizitei tale și ți se cuibăresc la picioare:

    Răsfățați și aici cu bunătăți alese precum zacusca de hribi, pâine cu tot soiul de condimente și cu mezeluri locale, am pornit apoi sub atenta supraveghere a gazdelor către tancurile de inox și către sala baricurilor unde, alături de poveștile despre cramă și despre licoarea produsă aici, am degustat câteva dintre vinurile pe care aceștia le comercializează. 

     Dat fiind că s-au succedat la intervale reduse de timp, nu m-am putut bucura cu adevărat de aromele cu siguranță memorabile ale vinurilor Dagon Clan, însă sper să avem ocazia să le savurăm pe îndelete în cadrul unei degustări viitoare. După un scurt popas în zona de relaxare, în care gazdele ne-au servit cu cafea și unde toată lumea a gravitat în jurul unui motan cufundat în faldurile unei perne, răpus de îndatoririle pisicești de zi cu zi, am pornit apoi printre rândurile de viță de vie către pivnița cea veche, un loc dosit în pântecul pământului, unde colegii mei au degustat un vin deosebit, cu o concentrație alcoolică de care eu nu am îndrăznit să mă apropii. 


Davino


     La ceas de seară am poposit la ultima cramă de pe ruta noastră, crama Davino, străjuită pe toate laturile de o mare de viță de vie ce pare nesfârșită. Această cramă, unde strugurii albi sunt culeși de la 3:30 dimineața până la 9:30 cel târziu, pentru a evita mrejele amețitoare ale toropelii, îți taie răsuflarea prin priveliștea impresionantă, însoțindu-ți privirea până departe, acolo unde casele capătă dimensiunea unei gămălii. Simbolurile alese pentru a reprezenta această cramă au fost selectate cu înțelepciune, cu delicatețe și cu iscusință: ochiul înțelepciunii, Sfântul Graal sau pocalul de la Cina cea de Taină, precum și sloganul „Dei Donum” („Darul lui Dumnezeu”). 

     În ciuda eforturilor gazdelor de a ne crea un climat propice degustării, răcoarea înserării și oboseala care ne-a cuprins pe nesimțite m-au împiedicat să degust mai mult de două vinuri (Iacob – Sauvignon Blanc & Fetească Albă și Făurar. Alb de Ceptura – Sauvignon Blanc, Fetească Albă, Riesling), însă am savurat cu nesaț culorile splendide ale apusului și poveștile gazdelor și ale colegilor mei. Sper să avem ocazia de a cunoaște vinurile acestei crame într-o degustare viitoare. 


A doua zi, turiști în orașul Ploiești, după o găzduire impecabilă la Hotel Plaisir, am vizitat Muzeul Memorial Nichita Stănescu și Muzeul Casă de Târgoveț – Casa Hagi Prodan, despre care vă voi povesti într-un articol viitor.


Nu ratați anul viitor Evadare în Dealu Mare, vă garantez că nu veți regreta!





No comments:

Post a Comment