În fiecare an, începând cu anul 2010, la Palatul Elisabeta, Familia Regală este gazda unui Garden Party ce are loc la data de 10 mai, în grădina reședinței oficiale a acesteia. Ziua de 10 mai, recent declarată "zi de sărbătoare națională", ocupă un loc aparte în istoria românilor, marcând comemorarea a trei evenimente importante din trecutul acestei țări. Decizia autorităților române de a aduce stabilitate economică și politică s-a concretizat la 10 mai 1866, prin numirea Principelui Carol de Hohenzollern - Sigmaringen (care aparținea unei dinastii străine) drept Principe al Principatelor Române, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza la 11 februarie 1866. În urma Războiului de Independență pentru eliberarea Principatelor de sub stăpânire otomană, la 10 mai 1877 a fost proclamată independența Principatelor Române. Patru ani mai târziu, la 10 mai 1881, Principele Carol I de Hohenzollern Sigmaringen este proclamat Rege al României, când aceasta din urmă devine Regat, perioada domniei sale fiind cunoscută drept una prosperă, mai ales că în timpul acesta a fost adoptată prima și cea mai longevivă constituție a României, și anume cea din 1866, după modelul belgian, România devenind acum un stat suveran. În 1916, dinastia de Hohenzollern - Sigmaringen își schimbă numele în dinastia de România și devine una ereditară.
Organizarea evenimentelor numite Garden Parties a început în deceniul al șaselea din secolul al XIX-lea, când Regina Victoria găzduia întrevederi ce aveau loc în grădina Palatului Buckingham, fiind denumite pe atunci "breakfast". De la două Garden Parties pe an, numărul lor a crescut la trei, pentru ca, în prezent, Majestatea Sa Regina Elisabeta să fie gazda a trei astfel de evenimente la Palatul Buckingham și a unuia la Palatul Holyroodhouse din Edinburgh. Pe aleile întortocheate și frumoase ale grădinii de la Palat, invitații se pot bucura într-un cadru informal de prezența membrilor familiei regale britanice, care interacționează cu oaspeții timp de o oră, înainte de cea de-a doua și ultima apariție la balcon, care marchează sfârșitul reuniunii. Invitațiile sunt trimise unor personalități remarcabile din diverse sectoare de activitate, la propunerea feluritelor organizații și asociații naționale. Prin urmare, acestea nu pot fi solicitate. Sunt organizate evenimente similare pentru veteranii de război, pentru cei născuți în ziua când Majestatea Sa a fost încoronată Regină a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pentru a celebra Nunta de Aur a Majestăților Lor, ori a împlinirii a 50 de ani de existență a programului The Duke of Edinburgh's International Award. La fiecare Garden Party participă aproximativ 8000 de persoane.
În România, invitații sunt, la fel ca în Marea Britanie, personalități ce provin din diverse domenii de activitate, propuse de către diverse organizații și autorități locale și naționale, însă invitațiile pot fi solicitate și de către oameni obișnuiți, care își doresc să participe la Garden Party. Acestea sunt trimise de către Șeful Onorific al Casei Majestății Sale Regele Mihai cu aproximativ o lună înainte de eveniment. Pe invitațiile ce poartă însemnele Palatului Regal, sunt menționate detalii cu privire la calea de acces către Palat, ora începerii și a încheierii evenimentului, precum și ceea ce este permis și interzis. De asemenea, atât ținuta domnilor (morning coat sau costum de zi, de culoare închisă, purtarea unei cravate), cât și cea a doamnelor (ținută de zi, cu pălărie) este amintită în partea dreaptă a invitației. Cu toate că folosirea telefoanelor mobile este interzisă în incinta reședinței regale, am avut neplăcuta surpriză de a descoperi în fotografiile realizate în grădină persoane care nesocoteau regulile gazdei.
Pășesc alături de zeci de oameni pe aleea ce duce către Palat din Șoseaua Kiseleff, încercând să zăresc printre trupurile care se mișcă parcă în același ritm o figură cunoscută. Privirea, însă, îmi este captivată de crâmpeie de căsuțe țărănești ce răsar din dosul unui gard ce desparte Palatul Elisabeta de Muzeul Satului. În jurul meu, rochiile foșnesc întocmai ca pe vremea crinolinelor, tocurile parcă ar vrea să pătrundă dincolo de asfalt, iar pălăriile se arcuiesc îndărătnice în forme din cele mai năstrușnice. Cu toate că sute de oameni în fața și în urma mea încearcă să pătrundă în interiorul Palatului pe aceeași alee îngustă și neîncăpătoare, nimeni nu împinge, dimpotrivă, fiecare păstrează, parcă, o distanță de siguranță față de cei ce pășesc înaintea sa. Ajunși la poarta Palatului, Garda Regală, înveșmântată în prețioasele și minunatele uniforme albastre, rămâne împietrită, îndurând răbdătoare exclamațiile de uimire și apreciere, precum și fotografiile ce par să o copleșească întocmai ca un val, din toate părțile. Invitațiile ne sunt verificate și pășim, parcă, într-o lume de basm. Încet-încet, un sunet mângâietor ne poartă pașii către grădina Palatului. Orchestra adăpostită sub un cort de grădină își întinde aripile străvezii și ne cuibărim sub ele. O înșiruire de sunete muzicale te poate purta pe tărâmuri atât de îndepărtate și minunate, încât cu greu îți dorești să te întorci. Parcă simți aievea strânsoarea de fier a corsetului, greutatea rochiei lungi, care pare să îți pună piedică la fiecare pas, și răsucirea aproape convulsivă a părului prins la spate. Deschid ochii și văd grădina aproape goală, priviri sorbind cu nesaț fiecare colțișor al grădinii, de parcă ar dori să și-l graveze în amintire pentru veșnicie. Mă gândesc să îmi iau un pahar de apă de pe mesele unde personalul servește băuturi și gustări, însă decid să profit de oportunitatea de a explora grădina. Pașii mă poartă către poate cel mai important loc al grădinii, unde membri ai altor familii regale din lume au plantat câte un copac. Astfel, îi regăsesc aici pe Alteța Sa Regală Principele Leka al II-lea al Albaniei, Altețele Lor Regale Principele Edward al Marii Britanii, Conte de Wessex și Sophie, Contesă de Wessex, precum și pe Alteța Sa Regală Principele Charles. Îmi îndrept apoi privirea către partea exterioară a Palatului. Obloanele ferestrelor deschise, ca niște ochi curioși și sticloși, coloanele ce semnalează prezența unui balconaș în stilul arcadelor conacelor boierești, iar apoi steagul, care indică prezența Alteței Sale Regale Pricipesa Moștenitoare Margareta în Palat.
La ora 17:00, fără întârziere, Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta, Principele Radu, Principele Nicolae și Principesa Maria îți fac apariția la balcon, însoțiți de un fotograf care întipărește reacția mulțimii pentru posteritate. Deodată, grădina a devenit neîncăpătoare. Din piepturile a 6000 de oameni răsună un singur glas. Brațele se agită neastâmpărate în încercarea de a saluta minunata apariție. Din direcția orchestrei se aude imnul regalității, pe care invitații îl ascultă cu emoție în suflet și pe chipuri. Rotindu-mi privirea în jur, observ câteva persoane care și-au așezat mâna dreaptă în dreptul inimii. La balcon, prezențe luminoase, cu bucurie oglindită pe chip, aruncă priviri protectoare asupra mulțimii. Fanfara corpului militar Bersaglieri din Italia își croiește și ea drum ușor - ușor către inimile oamenilor. La un semn al Alteței Sale Regale Principele Nicolae, sunt eliberați porumbei albi, simbol al păcii, armoniei și curățeniei sufletești. Altețele Lor Regale se retrag, strecurându-se apoi prin grădina plină până la refuz. Se spune că te pregătești sufletește a priori pentru întâlnirea cu un membru al familiei regale. Deși mă aflasem în aceeași încăpere cu ei de câteva ori înaintea acestei ocazii, emoția nu se diminuează, ci pune stăpânire pe mine, aproape paralizându-mă. Întâlnesc un Principe Radu blând și înțelegător, ce rezistă cu entuziasm solicitărilor nesfârșite de a fi fotografiat, o Principesă Margareta extraordinar de frumoasă și aproape sfioasă, însă și o Principesă Maria zâmbitoare și caldă. Își fac loc cu greu printre oamenii care își doresc cu ardoare o strângere de mână din partea unui membru al Familiei Regale. Nici Alteța Sa Regală Principele Nicolae nu este cruțat, căci petrece minute bune în același loc, așteptând cuminte ca toți cei ce așteaptă o fotografie în compania sa să o și primească.
În tot acest timp, neobosita orchestră își poartă auditoriul pe "Lacul lebedelor" al lui Iosif Ivanovici, ori îl aduce în clipa prezentă cu melodii precum "One moment in time" a lui Whitney Houston. Urmează o a doua apariție la balcon a membrilor Familiei Regale, un rămas bun memorabil, dublat de un scurt număr de survolare al Yakerilor Acrobați, trei avioane pe fundalul unui cer încruntat și sur. Palmele se lovesc atât de tare una de cealaltă, încât par că vor să ducă entuziasmul sus, în înaltul cerului, către aparatele de zbor care au adus atâta încântare. Altețele Lor Regale se retrag, lăsându-ne întipărit pe chip un zâmbet larg și dor de următoarea revedere.
