"Jar", de Liviu Rebreanu, este un roman al nefericirii, al căutării asidue și al nerăbdării existențiale, o frescă bogată și reprezentativă a degradării societății din acele vremuri, a ipocriziei, a precarității relațiilor sociale, bazate în speță pe sfere de influență, precum și a tribulațiilor intense cauzate de primii fiori ai dragostei. Iubirea devine un concept idealizat, un sentiment care poate fi trăit doar în profunzime și care îi permite Lianei să justifice toate gusturile necugetate ca fiind manifestări firești ce decurg dintr-o intensitate a trăirilor mai presus de voința omului.
Liana nu îi găsește nicio vină lui Dandu, ofițerul de aviație după care își pierduse capul și nevinovăția, comportamentul ei obsedant și hărțuirea necontenită, permanenta ei nevoie de a fi asigurată că cel pe care îl iubește nu are ochi pentru altcineva fiind cele care o îndepărtează de acesta. Lipsa ei de experiență, neputința de a i se confesa cuiva apropiat fără a fi pedepsită sau judecată o privează de un raționament limpede și o împiedică să observe semnele îndepărtării lui Dandu, crezând cu naivitate în argumentele șubrede ale acestuia.
Dragostea este reprezentată în cele două ipostaze întrucâtva antagonice ale sale: în ceea ce o privește pe Liana - un jar ce arde mocnit pentru ca apoi să devină o văpaie mistuitoare, în vreme ce Dandu, râvnit de toate tinerele, tânjește fără putință de scăpare după afecțiunea Lianei, pentru ca în cele din urmă această frământare să dispară pentru a se reaprinde într-o altă cucerire.
Afecțiunea părinților față de Liana nu îi poate împiedica pe aceștia să devină temători în fața subiectelor tabu legate de intimitate, pe care le evită cu orice preț, împingând-o pe tânără într-o viitoare căsnicie clădită pe interese materiale. Singură bunica este confesorul Lianei, care îi poate aduce alinare și povețe, iar odată cu moartea acesteia tribulațiile Lianei îi destramă țesătura rațională care îi domolea impulsivitatea.
"Amândoi", de același autor, este un roman cu o intrigă palpitantă și cu o derulare epică amuzantă, în care lăcomia este aspectul care domină firul narativ, stratificând interacțiunea dintre personaje și divagând către disperare, fapt ce pare să justifice întrucâtva comiterea crimei. Și aici pornirile capătă o intensitate de nestăvilit, în care rețeaua de minciuni țesută de către personaje de teama unei acuzări pe nedrept se transformă într-o realitate paralelă care este revelată treptat.
Doi bătrâni cunoscuți pentru avariția lor sunt uciși cu o cruzime uluitoare în propria casă, în circumstanțe neobișnuite și descoperiți de cumnata acestora două zile mai târziu. Confesiunile personajelor din timpul interogratoriilor conduc la neconcordanțe suspecte și greu de descâlcit, ceea ce face ca reconstituirea crimei să se dovedească a fi o sarcină aproape imposibilă. Această stare a lucrurilor mută banuiala de la un făptaș la altul, pentru ca în cele din urmă să își ia lectorul prin surprindere cu un ucigaș și o împrejurare neașteptată.
Lăcomia personajelor este trăsătura lor de caracter dominantă și cea care îi transformă în suspecți de la bun început.
Ilarie Dăniloiu, una dintre victime, pare avarul desprins din romanele lui George Călinescu sau ale lui Balzac, insensibil la suferințele și la rugămințile celor din jur, temător în fața bănuielii că agoniseala i-ar putea fi furată.
Fratele său, Spiru Dăniloiu, este un negustor prosper, care adeseori se resimțea după mesele prea îmbelșugate, în timpul cărora dădea frâu liber pornirilor pantagruelice.
Doamna Delulescu, sora lui Ilarie și a lui Spiru, eterna nemulțumită și vitregită de propriii frați la împărțirea averii părintești, caută cu tot dinadinsul să parvină cu ajutorul fiului său Relu, pe care îl convinge să le câștige afecțiunea bătrânilor avari.
No comments:
Post a Comment