„Singur în Damasc. Viața și moartea spionului israelian Eli Cohen”, de Samuel Seghev, prezintă povestea celui mai cunoscut spion israelian din anii '60, a cărui infiltrare în cele mai importante structuri ale statului sirian a devenit legendară. Câștigându-și cu ușurință încrederea unor persoane cheie din Siria sub identitatea unui argentinian bogat de origine siriană, cu porniri naționaliste și o dragoste de țară recent regăsite, Eli Cohen reușește să pătrundă chiar în preajma președintelui Amin al-Hafez și a apropiaților acestora, mimând o susținere acerbă și necondiționată a Partidului Baas aflat la guvernare. Informațiile livrate de către acesta se dovedesc a fi vitale pentru statul Israel, care reușește, pe această cale, nu numai să dejoace planurile Siriei de a îngenunchea statul israelian, ci și să iasă învingătoare dintr-o confruntare în care toți o credeau perdantă: Războiul de Șase Zile. În urma acestei confruntări, Israelul a reușit să ocupe Platoul Golan, Fâșia Gaza, Peninsula Sinai și Cisiordania în defavoarea unei coaliții formate dintre Siria, Iordania și Egipt. Grație eforturilor neîntrerupte ale lui Eli Cohen, cunoscut la Damasc drept Kamal Amin Taabet, planurile de deviere a cursului râului Iordan nu au prins conturul scontat, Eli furnizându-le informații israelienilor despre pozițiile strategice ale micii așezări temporare și despre stadiul lucrărilor.
Sursa: www.mondediplo.com
Ceea ce jurnalistul Samuel Seghev încearcă să scoată în evidență este faptul că demersurile Serviciului Israelian de Informații de infiltrare a „luptătorilor” pe teritoriu sirian nu reprezintă o acțiune ofensivă, detaliile obținute pe această cale servind doar unor scopuri de apărare, ca un soi de garanție a menținerii independenței recent și greu câștigate a Israelului. Documentarea conștiincioasă a jurnalistului se reflectă în amănuntele esențiale cu privire la politica internă a țărilor arabe implicate în conflictul dintre cei doi actori principali, cu accent pe probleme politice ale statului sirian și pe tendințele expansioniste și panarabe ale fostului președinte egiptean Gamal Abdel Nasser.
Sursa: www.mdpi.com
Seghev nu lasă niciun crâmpei de discurs descoperit, pornind de la copilăria și maturizarea lui Eli Cohen în orașul natal, Alexandria, cercetând relațiile acestuia cu familia, însă și cu Nadia, viitoarea soție, cu copiii acestora și oferind o perspectivă detaliată a vieții sale post recrutare de către Mossad. Eli este descris drept o persoană singuratică, însă charismatică, convinsă că menirea sa în viață este una măreață, un om care se stingea din punct de vedere intelectual în jobul său de birou, de om obișnuit, cu o viață banală, ce purta pecetea unei rutine obsedante. În ciuda respingerii candidaturii sale inițiale fiindcă nu era capabil să identifice situațiile cu un grad de risc ridicat și să își adapteze comportamentul la acestea, Eli Cohen va fi recrutat câțiva ani mai târziu și supus unui proces de instruire pe care noul recrut îl va încheia cu rezultate excelente. Evoluția surprinzătoare a lui Eli în special în prima sa misiune în Argentina la Buenos Aires, îi va convinge până și pe cei mai reticenți că acesta reprezintă alegerea potrivită.
Sursa: www.wikipedia.org
Neglijența lui Cohen, nerespectarea instrucțiunilor stricte primite de la superiorii săi de a menține o frecvență scăzută a tranmisiunilor prin intermediul aparatului Morse, care, de asemenea, nu trebuiau să depășească 9 min/ transmisiune, însă și sprijinul neașteptat acordat de URSS serviciului de informații sirian prin aparatura de ultimă generație care permitea o identificare mai precisă a sursei transmisiunilor au condus la arestarea spionului israelian.
În ciuda eforturilor susținute ale Mossadului de a-l ajuta pe „luptătorul 88”, așa cum era cunoscut Eli Cohen sub nume de cod în cadrul serviciului anterior menționat, statul sirian a dorit să spele cu sânge rușinea de a îl fi descoperit atât de târziu pe spionul israelian. Astfel că nici schimbul de prizonieri propus de Mossad, nici apelurile umanitare ale președintelui de Gaulle, ale celui al Italiei, ale Reginei Elisabeta a Belgiei, ale Papei Paul al VI-lea ș.a.m.d. nu i-au putut convinge pe sirieni să îi cruțe viața. Mințit că va fi lăsat în viață dacă nu își trădează prietenii din fruntea statului sirian, lipsit de dreptul la un avocat și la un proces drept, torturat, Eli Cohen a fost executat prin spânzurare în zorii zilei de 18 mai 1965, la ora 03:30, lăsat să atârne în ștreang timp de 9 ore, expus în Piața Marjeh și îngropat într-un loc necunoscut care nu a fost dezvăluit nici până în ziua de astăzi.
Sursa: www.time.com
No comments:
Post a Comment